de Elena-Carmen Bobocescu
Pe data de 28 noiembrie a.c., Festivalul Internațional al Teatrului de Studio Interfest, ediția a XXV-a, organizat și găzduit de Teatrul ”Alexandru Davila” din Pitești, și-a deschis porțile cu o premieră națională, Brâncuși, mon amour! de Claudia Motea. Încă din prima zi de afișare a programului festivalului, acest spectacol a stârnit un mare interes, biletele epuizându-se imediat.
La reușita acestui adevărat regal teatral, pe lângă povestea incitantă despre femeile – muze din viața lui Brâncuși și jocul actoricesc excepțional al Claudiei Motea, au contribuit performanțele muzicale la saxofon și clarinet ale profesorului dr. Felix Goldbach, precum și cele ale pianistului Ionuț Mihalcea, doi virtuoși muzicieni care ne-au purtat pe aripile muzicii în atmosfera Parisului din trei decenii pline de efervescență culturală : sfârșitul Belle époque, les Années folles și perioada interbelică.
În acest spectacol splendid, Claudia Motea a reușit un adevărat tur de forță actoricească, preluând personalitatea și trăind povestea de iubire a nouă femei celebre din viața lui Brâncuși, aducând cu o imaginație nelimitată și cu un talent actoricesc ieșit din comun, în fața spectatorilor pe Margit Pogany, superba pictoriță cu ochi imenși, pe pasionala cântăreață Maria Tănase, pe ingenua irlandeză Eileen Lane, pe extravaganta Peggy Guggenheim, pe rafinata Madame Léonie Ricou, pe bizara prințesă Marie Bonaparte, pe enigmatica pianistă Cella Delavrancea, pe înlăcrimata baroneasă Renée Irana Franchon, precum și pe talentata, dar nefericita și subestimata sculptoriță Milița Petrașcu.
Cele nouă muze care l-au inspirat pe Brâncuși în diferite perioade ale vieții sale au apărut în această piesă puternic individualizate, dar menținându-și rolul de personaj reflector în conturarea portretului celui mai mare și mai enigmatic sculptor român.
De altfel, tot spectacolul a fost învăluit într-un aer de mister, de magie artistică ce te făcea să te simți ca un oaspete de seamă în atelierul lui Brâncuși din Paris, să savurezi cu nesaț muzica acelor timpuri de iubire brâncușiană, prin șansonetele lui Giraud, muzica de jazz și cabaret a lui Thielemans, melodiile din folclorul românesc ale Mariei Tănase, valsul lui Chopin, armoniile lui Debussy sau prin magistrala Rapsodie Română a marelui nostru Enescu, care a electrizat întreaga sală prin interpretarea la clarinet a maestrului Felix Goldbach.
Imaginile filmate de operatorul Dan Ciupureanu tocmai în atelierul lui Constantin Brâncuși la Paris au completat scenografia, pe fundalul fiecărei scene fiind reflectate succesiv câteva din operele faimoase ale sculptorului: Mademoiselle Pogany, Baroneasa R.F., Madame L.R., Pasărea X, precum și figura inconfundabilă a maestrului. În spectacolul scenic, vocea actorului Dan Ivănesei a adus un contrapunct masculin perspectivei preponderent feminine asupra artistului, acompaniind uluitoarele povești de iubire.
Brâncuși, mon amour! este și o declarație de dragoste din partea actriței care împărtășește cu marele sculptor aceeași origine, Gorjul-ținut de legendă și muzică – și aceeași pasiune pentru arta autentică. Însuși titlul piesei constituie o declarație de dragoste și, atât pe scenă, cât și în textul scris, Claudia Motea fiind printre puținii artiști care au înțeles esența operei lui Brâncuși, vocația infinitului și neîncetata aspirație către arhetipul feminin, fiecare dintre femeile evocate în piesă reprezentând o fațetă a acestuia.
Alegerea cifrei nouă nu este nici ea întâmplătoare. Ea trimite la cele nouă muze din mitologia greacă, iar în numerologie semnificația ei este profund spirituală. Este cifra compasiunii, a creativității și a iubirii altruiste, precum și cea care încheie șirul cifrelor care stau la baza tuturor numerelor. De la Mademoiselle Pogany până la Milița Petrașcu, Claudia Motea apare precum duhul din lampa fermecată, mereu alta, mereu surprinzătoare, gata să farmece publicul cu o nouă poveste de dragoste. Ea inventează și se reinventează în fiecare personaj, străbătând toată paleta artistică de sentimente : bucurie, tristețe, disperare, extaz, pe parcursul unui singur spectacol la fel de rotund și amețitor ca Sărutul lui Brâncuși.
După spectacol a avut loc lansarea cărții Brâncuși, mon amour!, apărută la Editura Creator, Claudia Motea fiind și autoarea textului dramatic tradus și publicat în cinci limbi: suedeză, franceză, engleză și spaniolă.
Am fost martorii unui act artistic complet și complex, ai unor emoții copleșitoare greu de exprimat în cuvinte, dar care și-au găsit obârșia stelară în inimile spectatorilor, invitând pe fiecare în parte să-l privească pe marele sculptor, cum stă El cocoțat acolo sus pe Coloană și, cât e ziulica de mare, cum bate-n piatră, mângâie infinitul și stă la sfat cu Dumnezeu! Iată un spectacol – invitație pe care niciun iubitor al artei lui Brâncuși și al teatrului autentic n-ar trebui s-o rateze !
