Sub semnătura dnei Maria Toacă și N.Hăuca (foto), în ziarul de limbă romînă „Zorile Bucovinei„ din Cernăuți a apărut acest articol, pe care-l reproduce întocmai:

De fapt, conferinţa organizată de Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi, anunţată de directorul instituţiei respective, scriitorul Vasile Tărâţeanu, în cadrul suitei de evenimente culturale menite să promoveze limba română şi identitatea românească, a avut un generic mult mai optimist („Cultură, spiritualitate şi identitate românească”), abordând în principal statutul, rolul şi funcţiile limbii române în Ucraina. Însă, deoarece nu de azi, de ieri, şi nu doar de la votarea în parlamentul ucrainean a legii ce ne pune cruce la toate speranţele rolul limbii noastre e în continuu regres, vrând-nevrând conferinţa a virat pe făgaşul disputelor aprinse, în luările de poziţie evidenţiindu-se clar starea de plâns la care am ajuns cu limba ce ne-a dat-o Dumnezeu.

Până acum, deşi înţelegeam gravitatea situaţiei, ne amăgeam cu gândul: câinii latră, caravana trece. Dar din momentul când în şcolile din satele noastre nu se va vorbi, nu se va scrie româneşte, nu mai este lucru de şagă. Şi-atunci vom rămâne numai cu poveştile, dacă va mai avea cine să le spună copiilor, aşa cum a avut norocul în copilăria sa părintele Constantin Nicula dintr-o parohie a Sibiului, unul din conferenţiarii invitaţi la evenimentul de la Cernăuţi. Bunica sa maramureşeancă, deportată de unguri şi de ruşi, înainte de a învăţa să citească, a ascultat poveşti, pe care le-a transmis nepotului. Acum nepotul le spune, la radio, copiilor din ţara întreagă – într-o cheie antologică, ce chiar dacă nu schimbă lumea, îi învaţă pe tineri frumuseţea limbii, curajul de a învinge prin dragoste. Părintele povestitor crede cu cerbicie că nu se poate vorbi de literatura română fără a nu porni de la poveşti. Pentru el Făt Frumos este Duhul Sfânt, iar cea mai frumoasă poveste a fost întâlnirea cu Hristos. Experienţa sa de povestitor l-a convins că trebuie să dăm glas poveştilor româneşti, că micuţii au nevoie de „Capra cu trei iezi”, de „Harap Alb”: „Dacă nu le spunem copiilor poveşti, alţii le vor spune minciuni despre noi”.Pledoaria sa a fost susţinută de scriitorul Mircea Lutic, care a vorbit despre izvoarele cristaline ale limbii din basmele populare, şi de dna Svetlana Preuteasa, consilier de relaţii la Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni. Impresionat de prelegerea preotului, dr. doc. Ilie Popescu, preşedintele Societăţii regionale „Golgota”, a evocat efectul terapeutic al poveştilor din oropsita-i şi flămânda copilărie, petrecută cu fraţii mai mari şi mai mici în exilul din Kazahstan. De multe ori a adormit, potolindu-şi foamea cu poveştile ce i le spunea sărmana mamă.

Cu o emoţionantă poveste a venit şi redactorul „Zorilor Bucovinei”, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, Nicolae Toma, care a adus din partea profesoarei Eleonora Bizovi, pentru Muzeul „Mihai Eminescu” (sperăm că până la urmă va fi deschis în Casa lui Aron Pumnul), Monografia Boianului a regretatului profesor Vasile Bizovi, şi încă o carte cu un destin dramatic – „Romanul lui Eminescu” de Cezar Petrescu, ediţie din 1937. Acest volum deteriorat, cu pagini îngălbenite, după cum a relatat dl Nicolae Toma, a făcut parte din biblioteca „Mihai Eminescu” funcţionabilă până în 1940 în satul Boian, localitate ce s-a mândrit nu numai cu oamenii săi, ci şi cu cărţi. La invadarea „eliberatorilor” cărţile au fost arse pe rug, iar acest volum, salvat de surorile Maria şi Eleonora Hârcă (Bizovi), a rămas ca o preţioasă amintire despre acea vestită bibliotecă. Donatoarea mărturiseşte: „Ea a fost pentru noi o scumpă comoară. Cei ce o vor citi să se gândească şi la soarta neamului nostru românesc. Locul acestei cărţi poate fi numai în muzeul „Mihai Eminescu” în Casa lui Aron Pumnul”.

Pe cât de duioasă, de mângâietoare auzului a fost „Pedagogia poveştii”, revelate de sfătosul preot ardelean, cu duh humuleştean izvorât din universul copilăriei lui Ion Creangă, pe atât de dur au gravitat celelalte teme pe care s-a axat conferinţa. Pentru preotul Constantin Nicula, popasul la Cernăuţi, a fost ca o continuare a întâlnirii internaţionale a tineretului ortodox, desfăşurate la Iaşi, unde tineri din Basarabia au scandat „Limba română nu piere!”. Aceeaşi credinţă nutrim şi noi, tineri şi bătrâni, românii din nordul Bucovinei. Limba română e fără de moarte şi în sufletele noastre. Dar trăim din nefericire într-o societate unde predomină alte priorităţi şi „poveşti” ostile nouă. În ampla şi competenta sa expunere, ex-europarlamentarul Vlad Cubreacov, un eminent specialist în drepturile omului, expert în problematica minorităţilor româneşti din spaţiul ex-sovietic, ne-a reamintit lucruri cunoscute privind contradicţiile dintre legislaţie şi practice, când e vorba de statutul şi funcţia limbii române în Ucraina. Constituţia ne garantează generos o serie de drepturi, legislaţia e o uşă larg deschisă, iar practicile – o uşă ferecată. Până în 2017 în Ucraina au fost lichidate 205 şcoli cu limba română de predare, cele mai multe dispărând în perioada independenţei Ucrainei. „Dacă continuă în acest ritm, în 2049 va înceta să funcţioneze ultima şcoală românească”, a conchis expertul. De fapt, în virtutea noii legi a învăţământului, acest lucrul se poate întâmpla mult mai repede, chiar peste doi ani!

Juristul Eugen Partaş, vicepreşedinte al Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”, s-a referit la instrumentele internaţionale şi legislaţia europeană în apărarea drepturilor minorităţilor naţionale, evidenţiind controversele dintre actele normative adoptate de Rada Supremă în ultimul timp şi Constituţia Ucrainei, mai ales legea educaţiei vine în contradicţie cu angajamentele europene ale Ucrainei. În acest context, dna Aurica Bojescu, preşedinte executiv al Centrului Bucovinean Independent de Cercetări Actuale şi Secretar responsabil al Uniunii Interregionale „Comunitatea Româneasca din Ucraina”, a dat citire adresării către şeful statului de a nu promulga legea discriminatorie pentru minorităţi (Apel semnat şi de Societatea Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi şi conducerea ziarului „Zorile Bucovinei”), iar dna Alexandrina Cernov, directoarea Editurii „Alexandru cel Bun” a lansat îndemnul către directorii şi colectivele pedagogice din satele româneşti să intre în grevă.

Un înţelept apel la unitate naţională şi apărarea „stăpânei noastre, limba română”, a răsunat din partea Consulului Edmond Neagoe, care şi-a exprimat speranţa că „vom trece peste acest moment greu”, ne-a asigurat de sprijinul Consulatului General al României la Cernăuţi şi, pornind de la cuvintele pline de duh ale părintelui Nicula, ne-a îndemnat la un „exerciţiu de lectură”, căci „a citi în limba română este un act de pietate, este un act sfânt, dar nu un hobby”.