1. Skip to Menu
  2. Skip to Content
  3. Skip to Footer>

POEME DE VARĂ 2012

PDF Imprimare Email

Scris de Nicolae NICOARĂ HORIA Duminică, 12 August 2012 17:39

NICOARA-Horia-3-wb_copyÎMPRUMUT

Am crezut în dragoste mereu,
Înspre ea şi-acum cărarea suie,
Sunt obosit şi trist ca o statuie
Şi-i tot mai şubred piedestalul meu.

Poştaşul îmi aduce iar facturi,

Stau pretutindeni vameşii la pândă,

Toată viaţa le-am plătit dobândă,

Aş vrea să fiu haiduc peste păduri.

Prin gândurile mele supărate

În fapt de seară trece domnul Kant,

Nici mie nu mai vreau să-mi fiu girant,

Mi-e sufletul rănit de-atâtea rate.

Dar până-n ceasul când o să mă mut

Îmi voi duce pe sub vremi povara,

Cât de fierbinte şi înaltă-i vara!

Aş vrea s-o dau şi eu cu împrumut...

POEM DIN PRIDVORUL DUMINICII

În mine Dumnezeu e-atât de viu,

Pe cruce răstignirea nu mai doare,

„Rob al dreptăţii", eu aşa mă ştiu,

Ce liber sunt! ce-i libertatea oare?

Mi-am învăţat şi gândul să m-asculte,

El nu mai umblă beznic pe pământ,

Ispitele, oricât ar fi de multe,

Nu mă pot scoate-afară din cuvânt.

De-i noapte-acum, eu ştiu că o să vină

O dimineaţă nouă printre flori,

Cu frumuseţea ta ca o lumină

Din cer să-mi scriu tăcerile în zori.

Sufletul meu de roua ta e plin,

Ascultă-l, fericitul, cum recită

Acest poem să te trezească lin,

Să-ţi fie toată ziua fericită...

DĂ-MI UMBRA TA

Dă-mi umbra ta

să mă ascund

în ea,

până e încă ziuă

pe pământ,

mi-e nu-ştiu-cum

acum

şi-aşa aş vrea

să nu mai ştie nimenea

că sunt!

Dă-mi umbra ta

să-mi fie

de

mormânt,

când noaptea peste lume

va cădea...

POEZIA MEA DE UNDE VINE

Poezia mea de unde vine

Zadarnic mă întrebi, nu pot răspunde

Şi dacă în acasa ei ţi-e bine

Ce rost mai are să îţi spun de unde?

Răspunsul pentru mai târziu se-amână,

E prea devreme-acum în cerul meu!

Ea vine precum vine la fântână

Tot mai frumos acelaşi curcubeu

Să bea din apa ei vindecătoare,

Dar setea şi mai tare îl încinge,

Asemenea nu-i poezia oare,

Făptura lor cine o poate-atinge?

Cuvintele şi ele sunt divine,

Lăsate pe pământ din Tată-n Fiu,

Poezia mea de unde vine?

Zadarnic mă întrebi, nu pot să ştiu...

PETRU ŞI PAVEL

Petru şi Pavel, azi în calendare

Cu sângele apostolilor scrişi,

Am aprins şi eu o lumânare

Întru jertfa celor doi ucişi...

Ce vină, încă au? luaţi aminte,

Erau atât de simpli şi de goi!

Lipsiţi de aer şi de îmbrăcăminte

Mai trec şi azi, proscrişii, printre noi.

Petru şi Pavel, grâu jertfit în pâine,

Două lacrimi din acelaşi plâns,

Credinţa lor din veac în veci rămâne:

Iubiţi-vă în toate îndeajuns...

CATREN: ORB DACĂ SUNT

Orb dacă sunt din dragoste şi mut

Vederea mi-a rămas de-a pururi trează,

Inima, ştiu, nu se dă cu-mprumut,

Nici sufletul nu se amanetează...

STĂ MAMA LA GEAM

Stă mama la geam şi se uită prelung,

Cu privirea până dincolo de departe,

Zările, toate, nu-i mai ajung,

Cât aer de ele o mai desparte?

Stă mama la geam, cu un  fel de batistă

Ştergându-şi o lacrimă, secată demult,

Mă uit cu durere la faţa ei tristă,

Respiră-te, mamă, eu te ascult!

Ce vezi acolo? să nu-ţi fie teamă,

Sunt lângă tine aici şi mereu,

Stă mama la geam, ca orişice mamă,

Poate stă de vorbă cu Dumnezeu...

NU SCRIU DEGEABA

Nu scriu degeaba, ştiu că mă citeşti,

În versul meu te odihneşti oftând

Şi iarăşi vin să-ţi spun ce dragă-mi eşti!

Făptura ta îmi stăruie în gând.

Oftatul tău doar linişte împarte,

Nu-i din durerea cea fără de leac,

El vine de demult şi din departe,

Cum vine el, mă luminez şi tac.

Cuvintele ce par atât de goale

Se umplu de surâsul tău flămând,

Ca râul meu de valurile sale

Cu-acelaşi dor de mare murmurând.

Nu  scriu degeaba, simt că mă citeşti

Şi-abia aştepţi poemul meu să vină,

Se face dimineaţă-n tot ce eşti,

Cu tine începe ziua mea deplină...

EU SUNT POET

Eu sunt poet, nu cer să-mi dai crezare,

Legat cu toată viaţa de cuvânt

Cum e legat departele de zare,

Ploaia de nor şi aerul de vânt.

Eu sunt poet şi nu o spun cu fală

În văzul şi-n auzul tuturor,

Nevindecat voi fi de-această boală

Şi dincolo de ea când o să mor

Ca lacrima unui copil bătrân

Din umbra celui răstignit pe roată,

Eu sunt poet şi-aşa o să rămân

În sărbătoarea care mi-a fost dată...

SIMPLU ŞI PUR

Simplu şi pur.

Pur

şi

simplu!

Din tinereţele mele am crezut

în simplitate

şi în puritatea ei.

Aşa m-au născut părinţii,

nişte oameni simpli,

într-un sat simplu...

Copilăria, toată,

mi-a fost simplă şi ea.

Viaţa, la fel.

Şi pe tine te-am iubit

atât de simplu.

Simplu şi pur îţi şoptesc

şi acum:

te iubesc!

Ce simple cuvinte!

Aşa le-a lăsat Dumnezeu pe toate,

necomplicate...

Îmi aduc aminte temerile mamei

de demult,

pe când umblam

copchil desculţ la şcoală:

vreau să fiu un om simplu,

simplu şi pur.

Ce minunată meserie!

Adaugă comentariu

Nume:
Email:
Comentariu:
  Cod de verificare, litere mari fără spaţii.
Cod de verificate:
  Cultura

Youtube şi Gândacul

Gandacul de Colorado

Gandacul de Colorado

Premiera muzicala in Colorado
Gandacul de Colorado

Ne gasesti si pe:

facebooktwitter

Comentarii site

Toate comentariile

banner_60_160

E-Connect Cadouri

econnect

Ce părere aveţi despre noul site Gandacul de Colorado?

 

 

 

 

 

 


  Rezultate

banner_160_600
  • Banner

Rubrici ziar

Ce rubrici noi aţi dori să conţină ziarul?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


  Rezultate

banner_160_600