În trena toamnei mele, un licăr de iubire...
Ascunde-mă în gândul tău, iubite
Culege-mă din freamătul pădurii
Sărută-mi cerul frunţii obosite
Şi poposeşte lin, în colţul gurii...
Nu-mi lăsa urme de pelin pe buze
Ci dă-mi aroma fragilor de munte
Veşnic pribeag prin ruginiu de frunze
Opreşte-te pe tâmplele-mi cărunte.
Ascunde-mă de vuietul sălbatic
Al vântului ce-mi biciuie azi visul
Rămas în colţu-acela, singuratic,
Şi ocolind cu-nverşunare-abisul...
Acoperă-mă cu iubirea-ţi lină
Dă-mi veşnicia clipelor vrăjite
Învăluie-mă-n în unda de lumină
Şi-ascunde-mă în gândul tău, iubite...
O torţă printre astre
Mi-e drag drumeagul către tine
Când zăbovesc la sânul lunii
Şi uit că-i toamnă aspră afară
Simţind mereu nestinşi tăciunii.
De dragoste-mi descântă cerul
Şi-o torţă vie printre astre
Străpunge drumul nesfârşirii
Arzând tristeţile-mi albastre
Nuntite-s cu alai de stele
Noian de-mbrăţişări divine
Pe fruntea ta aştern sărutul
Vestalei rătăcite-n mine...
În trena toamnei mele
Tăcerea nopţii-albastre cu împletiri de vise
Stindarde arborate pe-aceleaşi metereze
Cetăţi de suflet triste cu porţile închise
De lacrimi îngheţate sub gene încă treze.
Fărâme de speranţă, de brumă-ncărunţite
Melancolie-ascunsă în tremurul de frunze
Onorurile toamnei, de vremuri ruginite
Într-un pocal de ceară atins uşor de buze.
Privesc înmărmurită spectacolul nocturn
Îmbrăţişări de stele, sclipiri de lună plină
Învăluiri de suflet ascunse-n vechiul turn
De unde, lin, răzbate o rază de lumină.
Lucesc pe ramuri goale şi triste, răvăşite
Muguri de doruri, urme de suflete rebele
Fiorduri reci şi-atâtea trăiri nemărginite
Şi-un licăr de iubire în trena toamnei mele...
| < < | > > |
|---|




















"Trecător...prin zebra vieţii", iată un alt volum al dumneavoastră în care cred că aţi adunat comori lirice. E minunat să constaţi că încă lirismul nu a dispărut din sufletul românului!
Numai bine şi la cât mai multe şi mai frumoase poeme, stimate domn!
"Nu sunt poet, nici nu cutez / În stihuri / Vorbele-mi aşez / Sunt metalurg, frământ metalul..." - spuneţi într-o poezie de-a dvs. ("Condeiul ardelean"- noiembrie 2011)dar eu nu cred! De ce? Volumul "Clepsidra vieţii" dovedeşte că sunteţi foarte priceput în meşteşugirea Cuvântului :)
Vă mulţumesc frumos, d-le Horga, să ne citim cu bine!
Am şi eu, una pe ,,Lumea Românească''-Am vrut-se cheamă.
Mai aştept...Cu stimă şi mult drag, Mihai Horga,11.11.11
Iata ca am din nou placerea sa ma bucur de gingasia si
frumusetea poeziei Dv.Asa cum am mai spus,feminitatea confera romantismul de care avem atata nevoie...
Va felicit,si va urez ca muzul(sic!)sa va fie aproape
mereu!Daca vreti sa ma cunoasteti, va rog, cititi de pe
Lumea Romaneasca din 8 noe,o poezie,mai modesta...
Cu stima si mult drag,Mihai Horga