Aşterne-mi linişti, frunză ruginie

Scris de Georgeta RESTEMAN Duminică, 30 Octombrie 2011 18:55

Aşterne-mi linişti, frunză ruginie
Când dai sărutul tău, sfinţit de toamnă,
Pământului mustind... eşti tristă, doamnă,
Prin fald de neguri rătăcind pustie... Dezmiardă-te în limpezimi de ape

Drumeag făcându-ţi printre stânci rebele
Prin vânt pribeagă, ascunzând sub pleoape
Doruri brumate-n cânt de menestrele.

Aşterne-mă cu tine-n pace lină
Adie-mă în suflet cu iubire
Îmi scaldă visu-n nopţi cu lună plină
Şi-al meu cuvânt din stih, în nemurire.

Dăruie-mi gând curat în fapt de seară
Tot ce-i frumos şi bun în mine-nvie
Ascunde-mă în strune de vioară
Şi-aşterne-mi linişti, frunză ruginie.

Eşti suverană-ntr-un regat de-aramă
Şi-n unduiri de vânt îţi legeni trupul
Azi eşti veşmântul meu, mâine-maramă
Nu lăsa frigul să-mi pătrundă lutul...

Comentarii (2)

2 Vineri, 25 Noiembrie 2011 10:13

Georgeta Resteman Cluj

Multumesc frumos. Lasati-mi va rog o adresa la care va pot contacta pe e-mail.Numai bine va doresc!

1 Miercuri, 16 Noiembrie 2011 08:55

nicoleta trifu

imi plac foarte mult aceste versuri,va admir,am scris si eu cateva versuri si as dori sa le comenteze un specialist,stiti,eu, sunt o femeie simpla de la tara,dar iubesc poezia,cultura,arta,deci,tot cei frumos,de aceea va admir pt.versurile.D.VOASTRA