Epigrame Aronesciene

Sculptorului Ludovic Sobotka – pentru lucrarea „Se naşte o idee”, expusă la Sala Dalles, pentru care a primit Premiul de Stat de 30.000 lei, în 1956:
Cât meritai e o dispută,
Nici „X” nici „Y” şi nici „N”,
Căci ea – se vede – fu născută
De „Gânditorul” lui Rodin!
Notă: o altă variantă (făcută de frica arestării de către securitatea comunistă)... „Gânditorul” era un muncitor cu şublerul în mână...
Problema de trei simplă-i trează,
Şi te condamn din cauză de lei,
Ce te costa să spui, d-le
Se nasc o mie de idei?”

Lui Eugen Barbu, poetul care se credea mare boem...  în 1974:
Mi-a spus blazat, poetul Pâcă,
În toate Barbu cată râcă...
Citesc şi-i limpede ca apa,
Că-n toate Barbu-şi sapă groapa!

Filosofului Petre Ţuţea, prieten şi mentor în ale vieţii, 1984:
Noica n-a fost în Boemă,
Dar Ţuţea a fost astral!
Fără el, Pâcă, Pucă, Ahoe
Cu toţi se-necau la mal...

Lui Zaharia Stancu, preşedintele „Uniunii Scriitorilor din România”:
George Astaloș găseşte
Că Stancu n-angrădit Boema:
Au fost  liberi ... Pâcă – Ahoe
Şi chiar urgisitul Goma!

Genialului Păstorel, epigramist şi umorist al Boemei „Micului Paris”:
Păstorel ca pe cei mulţi,
Şi pe mine mă îngroapă.
Păi el, toată viaţa vin,
Eu, în mansardă... nici apă!

Lui Zisu (Scorpion) care vrea duel:
Cu tine şi Păstorel,
Nu-s „en garde”, am un consemn:
Unul e „lamă TOLEDO”,
Iar Zisu... spadă de lemn!

Pictorului Zogu Zaharescu, semi-genial... (care spunea că o pictură cu Țiganca lui, la Rio echivala cu 10 tone de cafea):
Zogule, o întrebare,
Să te scoată din pantofi:
„O țigancă la Lehiu...
Câte kile de cartofi?”

Dramaturgului George Astaloş, mansardist și confrate de boemă, prieten de-o viață:
Ai fost un cap al Boemei,
Cu clubul de la Șosea
Lângă statuia cea mare,
În casa lui Malaxa!

Arhitectei principale a Casei Poporului, C. Petrescu:
Sex cu un fiu de ocnaș,
În mâini ținând... halebarda,
Arhitectă – figurant,
Din Palat făcuși... Mansarda!

Lui Tudor Vadim:
Ca poet el fu privit
Cu destulă ostentație,
Iar acum, ca senator...
Face-aceeași figurație!

Doctorului chirurg N. Bărbulescu, din New York:
Cât e de înzestrat chirurg
Voi lansa în New York zvon:
M-a operat juma de oră,
Şi-mi luă din mână un baston.

Lui Laurențiu Orăşanu, inginer, poet, editor, etc... (eprigramă inspirată de către dl Ing. Dogan Iusuf, cunoscător al istoriei):
Versuri: 25 de cenţi volumul.
Scrie Dicţionar geto-daci,
Cu istorice concluzii:
Latinii se trag din daci!

Lui Grigore Culianu, editorului ziarului „New York Magazin”:
Deşi tânăr, Culianu
Ce la Ligi fu... hoinar,
Din tot ce apare-n S.U.A.
Scoate cel mai bun ziar!

Scriitoarei Prof. Mirela Roznoveanu din New York:
Oh! Și mândra Roznoveanu
Ce o lecturăm cu drag,
Romanele-o recomandă:
Prințesă de BABADAG!

Doctorului dacolog Napoleon Săvescu din New York:
Ceaușescu și Săvescu
Au ceva ce-i analog:
Unu-i doctor în prostie,
Altu-i doctor… dacolog!

Profesorului Universitar C. V. Negoiţă, CUNY, în 2006:
Şef catedră la New York,
Scriitor vestit – se cade –
Cititor şi-n cele sfinte,
Să stea lângă Eliade!

Familiei prof. Universitar C. Tennyson din New York:
Toți românii din New York
Îmi vorbesc la unison:
Cei mai generoși cu arta
Sunt G. și C. Tennyson!

Lui Nicholas Buda (la aflarea pu­blicării unui volum despre India și Budism):
De când ți-am citit numele pe carte,
Mă duc cu gândul în India, departe...
Și trist ca și Hamlet, ard în văpaie
Că trebuie să-i spun lui Buddha... Nicolae!

Lui Lucian Oprea
şi Găndacului de Colorado
Ziarist Oprea Lucian
În Colorado din agricultură
Călare pe-un gândac american
Face din greu literatură.

< <		> >