ţara la cheremul altora

Unii zic ca nu ar fi corect. Alţii susţin, din contră, că e foarte bine ce se întâmplă şi ăa, astfel, împinşi de la spate şi având tot timpul sabia lui Damocles deasupra capului, ne facem lecţiile la integrare. România mai are 20 de luni, ceva peste un an jumate, până la aderarea la Uniunea Europeană, conform calendarului asumat de comun acord atât de autorităţile de la Bucureşti, cât şi de oficialii europeni de la Bruxelles. Unii zic că, gata, suntem în lojă, am făcut tot ce trebuie, suntem pregătiţi. Alţii afirmă că, din contră, mai avem multe de făcut. Din păcate, aceştia din urmă cam au dreptate. Dacă în ceea ce priveşte economia, mai treacă meargă, încet-încet o facem economie de piaţă viabilă, guvernanţii recunosc că mai sunt probleme mari cu Justiţia, cu statul de drept, cu mentalităţile. România mai are mult de lucru pentru a îndrepta lucrurile, iar parlamentarii europeni şi creştin-democraţii germani, deveniţi critici ai integrării României, au dreptate când ridică semne de întrebare asupra stadiului în care se găseşte România.
Este clar, acum nu suntem pregătiţi. Criticii trag semnale de alarmă pentru ca guvernanţii de la Bucureşti să nu se culce pe o ureche. Poate o fac, uneori, şi din interes electoral, poate o fac şi din bună cre­dinţă, pentru ca România să poată reuşi. Să nu îi condamnăm prea dur şi să-i acuzăm pe critici că vor să ne amâne aderarea cu un an din interese meschine. Dacă eram gata la timp, fiţi siguri că nimeni nu ne arăta cu degetul şi nu ne bătea obrazul. Aşa cum zicea, la Cluj, ambasadorul Germaniei, mingea este acum în terenul nostru.
Dacă ne prinde 1 ianuarie 2007 cu temele nefăcute şi ne trezim împinşi spre 2008, n-o să putem arunca vina pe nimeni. Ci numai pe noi. Sunt curios dacă cineva îşi va asuma răspunderea şi dacă va plăti...