Adevarul

C. T. Popescu, cel mai proeminent nume al presei româneşti post-revoluţionare, şi „Adevărul", ziarul pe care-l conduce(a), sunt subiecte de presă. Fostul premier a fost, vreme de patru ani, director editorial peste o întreagă reţea de ziare supuse publicităţii şi intereselor de stat. Patronul Stelei, Gigi Becali, e, deopo­trivă, analist de context şi antrenor de ocazie al celei mai galonate echipe româneşti din istorie şi din ultimul an. Ziarişti de economic - ªerbănescu şi Popescu - devin miniştri de Finanţe sau ai Economiei, ziarişti de sport devin purtători de cuvânt sau crainici pătimaşi - cazul lui Gabi Safta - ai unor echipe de fotbal. Mafioţi notorii se perindă prin fruntea Internelor şi prin fotolii de justiţiari. Oameni care au reprimat Revoluţia sunt puşi s-o descâlcească în numele victimelor şi-al adevărului. Tocmai în numele adevărului şi-al unei eficienţe sau intuiţii absolut orgolios asumate, tot felul de întâmplări şi de oameni se întorc, pe video-invers, alb pe negru în loc de negru pe alb, împotriva firii. Potopul face talk-show pe tema propriilor urmări, efectele teoretizează cauzele, iar morţii scriu, detaşat, despre cei scăpaţi cu viaţă şi cu fire albe din faţa urgiilor. România pare o pereche de chiloţi luată pe dos, care nici măcar nu provoacă, după cum zic bătrânii, schimbarea vremii. Sau a vremurilor. ăsta e Adevărul.