Un alt-fel de Dumnezeu

Dacă stam bine să ne gândim luând astfel în calcul spusele ma­rilor savanţi, corpul este format din trup şi suflet. Astfel grija pentru suflet, care este veşnică, ar trebui să fie mai mare decât grija pentru materialitate care este trecătoare. Poa­te la noi acasă, în Româ­nia, oamenii nu prea au de unde alege şi atunci preferă "chinurile" reli­giei în locul celor materiale, care oricum lip-sesc. Am spus "chi­nuri" pentru că nu mi se pare plăcut sau confortabil să accepţi, aşa pur şi simplu, cu zămbetul pe buze toate aceste "res­tric­ţii" care de mul­te ori nu ştii ce în­seam­nă dar ştii că e de rău dacă le încalci. Sincer sper să nu fie chiar aşa şi oamenii să aleagă în cunoştinţă de cauză.
Cam asta este ceea ce se petrece cu ţări­şoara noastră. Tra­ver­sând însă oceanul am putut găsi o cu totul altă lume. O lume în viteză şi poate orientată înspre un singur scop; de aceea mă aflu şi eu aici. Din punct de vedere teologic aş putea explica foarte simplu... Scriptura, cartea de că­pătâi a creştinismului, zice "să nu slujiţi la doi dumnezei, lui Dumne­zeu şi banului, pentru că pe unul îl va iubi iar pe altul îl va urî!" E simplu. Însă nu ştiu dacă e atât respingerea lui Dumnezeu, cât e mai mult dragostea faţă de ban. Acesta în sine nu e ceva rău. Filozoful Petre ţuţea, în cartea sa "123 de vorbe memorabile" spunea că banul este ca şi o scară, te urcă sau te coboară, depinde cum îl folo­seşti!"
Dacă noi îi dedicăm atâta timp din viaţa noastră, lui Dum­ne­zeu ce îi mai rămâne? Dacă noi l-am pus pe piedestal ca fiind scopul vieţii noastre, ce ne rămâne după moarte? De multe ori mă gândesc cu groază că aş putea fi cel mai bogat om din cimitir...