entre dos aguas (II)

Se poate vorbi de fascinaţia momentelor în care regulile sociale sau structural-sociale care guvernează me­diul în care existăm într-un moment specific al călătoriilor noastre nu ni se aplică. Mă refer la situaţiile de imponderabilitate re­gulativă ca s-o numim aşa în care conform propriilor tale principii funcţionale eşti exilat şi din normalitatea ce guvernează social comportamentul şi modul de acţiune al containerului de grup în care te afli. În realitate însă, după euforia sau anxie­tatea conştientizării acestui auto-exil, nu se petrece altceva decât un transfer al ansamblului de principii comportamentale care ne guvernează într-o sferă diferită, caracterizată şi ea de propriile reguli. În situaţia societăţii occidentale supra guvernată de sistemului regulativ (despre care vorbeam în numărul trecut) un est sau central european în mentalitate se regăseşte tocmai în prima fază a stării menţionate mai sus, aceea a lipsei semi-totale de aplicabilitate a regulilor generale la propria-i persoană. Începe apoi un slalom personalizat (în cel mai fericit caz) de adaptare, un exercitiu de toleranţă a noilor norme în limitele acelui "getting-by" zilnic. E aproape ironic, acest proces de filtrare personalizată a normelor e mai uşor de efectuat în cazul unui individ cu deja o experienţă (istoric vorbind) considerabilă în autoritate, cenzura sau limi­tarea libertăţii de exprimare. Ultima fază (foarte des prezentă) este conştientizarea apartenenţei la altă categorie, una iniţială o putem numi, aceea a mentalităţii central/est europene, ca­racterizată de propriile-i defecţiuni, nocive chiar dacă e să le considerăm dintr-o perspectivă a progresului social şi indivi­dual, acel "que voulez-vous, nous sommes aux portes de l'Orient ou tout est pris a la legere", acel "lasă că merge şi aşa", acea minifilosofie de viaţă ideală pe care o poţi găsi la fiecare individ care deloc suprinzător nu are nimic de-a face cu o viaţă reuşită, acea eternă mulţumire călduţă cu un oftat de uşurare că încă un dumicat uscat a fost înghiţit dacă se poate fără cel mai mic efort individual, acel... sounds familiar?