cogito ergo sum

Fie că e la modă, fie că e o parte absolut necesară oricărei acţiuni, în societatea contemporană ideea de campanie e atotprezentă şi chiar atotputernică. Se lansează un nou produs sau se relansează o idee mai veche, neapărat trebuie o campanie publicitară sau de presă cât mai penetrantă. E necesar să se strângă fonduri pentru o activitate umanitară sau culturală, apoi începe o campanie susţinută de sensibilizare o opiniei publice în direcţia dorită. De politică n-are rost să se mai vorbească, acolo mai mult ca oriunde campania electorală e permanentă, fiind o mare iluzie ideea că doar în preajma alegerilor se face campanie. O mare personalitate sau un "star" la modă urmează să se manifeste în domeniul lui şi să capteze maxim de atenţie posibilă. Campania care se pune în mişcare în favoarea respectivei personalităţi uneori năuceşte omul de rând astfel încât acesta nu mai poate sau nu mai are timp să se gândească dacă îi place sau nu şi se trezeşte că susţine necondiţionat perso­nalitatea respectivă. Departe de a fi o acţiune spontană sau înjghebată pe termen scurt campania are nişte mecanisme extrem de complexe, perfecţionate de timp şi de practică, slujită de armate de oameni de cele mai diverse specii, subordonate însă unor experţi în domeniu. Acţiunile fiecărei campanii, personalul, mijloacele şi mai ales scopul final sunt calculate la perfecţie, ha­zardul fiind eliminat complet sau încă şi mai bine fiind şi el calculat. Campania e unul dintre zeii lumii contemporane, iar optimizarea şi performanţa sunt preoţii ei. Această veritabilă "religie" avansează extrem de rapid, fiinţa umană făcând obiectul unei campanii de planning sau de clonare. Chiar şi anticampaniile în favoarea unui lucru se dovedesc a fi până la urmă campanii în favoarea altui lucru. Dincolo de aceste aspecte, o modestă intrebare "care va fi viitorul lumii în condiţiile în care se face o campanie susţinută împoriva vieţii?"

Tiberiu VLAD