Pluteşte sărbătoarea într-un sfârşit de an…

În visele de zei gândul ajunge-n fugă.

Se zămisleşte iarăşi de-acuma câte-un plan,

La masa-mpovărată, într-un abur de rugă.

Ruptă, tocmai de sus, floarea imaculată

Străluminează,-n joc de artificii, un final…

Gătită de bal vremea, din nou, se răsfaţă

În ger cu ochi de-argint şi blănuri de opal.

Un val de amintiri trece pe cumpăna-nnoptată!

Zăpada înşiră ace de gheaţă pe geam

Şi-n astă puritate clipa îngreunată

Naşte la miezul nopţii „miraculosul An„…

…………………………………………………………..

Într-o mare lumină de vis şi eresuri,

În clinchet de pahare şi exuberanţă

Se-nfaşă pruncul (cu mai multe înţelesuri)

Îmbrăţişat, fiind, de prea multă speranţă.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here