 Mãdãlina Corina Diaconu
Plecati dupã aur, ca in filmul „Profetul, aurul si ardelenii“, romanii, porniti in cãutarea comorii visate si nevisate, sau mai bine zis dupã pãmantul fãgãduintei, s-au impotmolit de luminile colorate ale cazinourilor din orasul jocurilor de noroc si au rãmas sã-si incerce destinul, nu la ruletã sau la jocul de poker, ci la muncile, care sunt din belsug, de pe langã mesele de joc. Strãzile orasului nu aratã toate ca acelea din filmele cu gangsteri, sau cu alte vedete din lumea milionarilor americani. Acelea sunt doar imagini ale peliculei de celuloid, menite sã atragã pe cei care sunt vrãjiti de propaganda banului. O, si ce vrãjealã bunã!
Numãrul cazinourilor creste in fiecare an. Din 1940, numãrul locuitorilor Vegasului s-a dublat la fiecare 10 ani. Orasul este o intreagã industrie. Pe cat de mare este clãdirea hotelului cu cazinoul la parter, pe atat de mare este si clãdirea parcãrii angajatilor. Si printre ei si romanasii nostri, aruncand cate un zar la masa la care stau cei care tot timpul anului nu au dupã ce bea un pahar de apã, dar vin la Vegas sã-si incerce norocul. Auzi cate un oftat romanesc si pe la stransul farfuriilor din restaurante. Cã doar si-a gãsit romanul fabrica de fãcut bani. Si acasã, la rude, spune cã stã pe roze si manancã icre negre! Mai e si cate un musteriu, pierdut pe ici, pe colo, in cãmasã Calvin Klein si cravatã de la Romarta, primitã cadou de la verisoara primarã, cand a fost acasã de Crãciun, cã, sãraca, nu a stiut ce sã-i cumpere, cã, doar, el este ruda bogatã din America, om de afaceri. In zonã mai sunt si unii cu cate un doctorat la subrat, lucrand pe post de consultant al bisnitarului lasvegasian. Cã doar de-aia iti rupi coatele prin facultãti, ca sã vii sã tai frunzã la caini peste Ocean. Asa-i la modã. Dar cine vede? Cine are tupeul sã recunoascã? Nimeni. Asta e problema. Nu zic nu, sunt destui care au dat lovitura, dar majoritatea sterg praful de pe diplomele de facultate, cu un suspin in coltul gurii, fiindu-le teamã sã recunoascã faptul cã au fãcut o mare prostie cand au traversat Oceanul. Dar am deviat. Vorbeam de unii romani din Las Vegas. Da. O categorie de oameni ca si celelalte categorii care fac muncile de jos, ca sã poatã veni nea John de la ferma de vaci, sã se dea rotund cã are slapi Nike si cã dã cu dolarul in masa de poker, comandand beri pe gratis, cã asa e regula in Vegas: joci si ti se dã sã bei pe gratis... tava fiind adusã de colegul meu, absolvent de facultate si cu master in buzunar!
|
