|
„Stimate domnule presedinte Mircea Geoana. Va scriu cu rugamintea de a analiza posibilitatea candidaturii mele pentru o functie de parlamentar la viitoarele alegeri. Din pacate, nu dispun de suma de bani vehiculata pentru ocuparea unei astfel de functii, dar consider ca expertiza mea in domeniul dreptului ar fi utila partidului in Parlament. Sper sa gasiti, totusi, o solutie“.
Presedintele studie cu atentie scrisoarea. Il cunostea pe expeditor. Auzise numai lucruri bune despre el. Tanar, scolit, specialist in drept si in stiinte politice, cu masterat in strainatate, vorbeste fluent doua limbi straine de circulatie internationala. Facuse un stagiu la Bruxelles, se misca precum pestele in apa printre oficialii Comisiei Europene. Avea trei carti de specialitate publicate, foarte bine receptate in lumea academica si politica. In plus, era un social-democrat convins, care manca pe paine ideologii si doctrine. Ce mai, era un candidat perfect, mult mai bun decat foarte multi actuali parlamentari.
„Are, insa, un handicap. N-are bani“, gandi presedintele partidului. Ridica din umeri si arunca scrisoarea la cos.
Ridica urmatoarea foaie.
„Mirceo mosule cica tre sa dau la partid 300.000 de parai pantru un post in parlament. Pai io dau frate si o suta de mi in plus numa sa ma treci pe lista si restu il las la partid sa va fie si voua bine in campanie. Ca tre sa sprijinim partidul ca si iel nea sprijint cand am avut nevoe. Sunama Mirco, mobilul il ai“.
Presedintele studie cu atentie scrisoarea. Il cunostea pe expeditor. Baron local, invartea afaceri in diverse domenii. Tocmai citise in revistele mondene ca isi luase o masina de lux care costa cat doua functii de deputat. Fusese agatat de DNA, dar isi rezolvase situatia. Era curat acum. Banii nu aveau miros...
Puse misiva de-o parte si bifa numele trecut imediat dupa Ion Ilici Iliescu, care, evident, era pe primul loc pe orice lista, sa adune voturile nostalgicilor.
„Oare coruptia nu vine si din interiorul partidului?“. Gandul il curenta.
Stia raspunsul, insa ii era frica sa il spuna cu voce tare...
Vasile Magradean
|
