 Avionul tocmai iesise din perdeaua de nori si zbura acum peste o intindere alba, nuptiala. Un miros de primavara, prospat ivita de sub patura de zapada, luneca peste crestele muntilor, umpland aerul cu fiorul unui nou inceput. Aterizasem in timpul noptii, fara sa vedem prea multe, si acum, cand soarele isi potolea vapaile in ultimele petice de zapada ale muntilor, intregul peisaj se descoperea inaintea mea ireal de frumos si de coplesitor. Sosisem la nunta celui mai bun prieten si ma trezisem dintr-o data intr-o poveste - o poveste care pentru ei incepuse insa in urma cu un an, intr-un moment in care sufletele zburau asemeni fulgilor de nea pentru a-si gasi jumatatea, cautandu-se in eterul impregnat de iubire. Si s-au gasit, uluiti de nevazutele fire ale destinului, ce le-au incrucisat drumurile, oglindindu-l pe fiecare in imaginea desavarsita a celuilalt.
Un salut adresat in limba romana m-a facut sa tresar. Gazdele, pe care nici nu apucasem sa le cunosc, ne invitau la masa. Ceea ce m-a uimit cel mai tare la acesti oameni nu a fost neaparat prietenia pe care ne-au aratat-o, ci firescul si generozitatea cu care ne-au oferit intreaga lor ospitalitate, ca si cum am fi fost prieteni de o viata.
Apoi, in timp ce ne pregateam de ceremonie, i-am cunoscut si pe ceilalti romani sositi acolo pentru a impartasi acest moment deosebit. O mana de oameni si un miros imbietor de sarmale au reusit sa recreeze, peste mari si tari, un colt de Romanie, cu toata caldura pe care ti-o da sentimentul de a fi acasa printre ai tai. Si daca ar fi fost doar atat si ar fi meritat din plin drumul pana acolo. Dar povestea imi rezervase si alte suprize, speciale prin intesitatea cu care s-au desfasurat si prin starea pe care au reusit sa ne-o dea tuturor celor ce aveam sa fim martorii unirii celor doua destine. Am incercat sa nu lunec prea tare in sentimentalisme si cuvinte romantioase, dar cum sa ma sustrag si sa-mi pastrez obiectivitatea, cand au inceput acordurile divine ale unei harpe? - de parca Olimpul isi trimisese acolo o muza sa ne incante si sa deschida calea uneia dintre cele mai frumoase zeite ale sale. Asa arata - precum o zeita - in rochia alba si vaporoasa, cu o coronita stralucitoare si cu aerul diafan pe care il emana prin fiecare gest, prin fiecare privire. Toate nuntile au ceva emotionant, prin insasi semnificatia lor, insa de data aceasta a fost ceva mai mult, iar acel mai mult l-am gasit intr-o privire. Cand s-au asezat unul in fata celuilalt si si-au intalnit privirea, intreaga lume a disparut cu desavarsire, iar ei doi s-au gasit intr-o intindere nesfarsita, ca intr-un inceput de lume in care se zamislea iubirea. O privire care trecea dincolo de ei, intr-un viitor ce le deschidea drumul cu generozitate, purtandu-i mana in mana pana la adanci batranete si de acolo mai departe, in eternitate, pana la intoarcerea in acelasi eter impregnat de iubire in care si-au alaturat inaia data pasii. Cateva lacrimi sterse pe furis si bucuria pe care am zarit-o pe fetele celorlati invitati prezenti la ceremonie mi-au dovedit ca povestea lor de dragoste ne-a impresionat profund, facandu-ne sa ne amintim sau sa tanjim la o astfel de iubire. Au stat acolo, unul in fata celuilalt, si si-au pus sufletul in cuvinte, pe care si le-au daruit apoi neconditionat. Harpa isi picura in continuare acordurile peste noi si inelele au lunecat pe mainile frematande, pecetluindu-le unirea si dragostea.
Doua inimi de mama au tresarit de emotie, tulburate si fericite in egala masura: una castiga o fiica, cealalta un fiu. Unul dintre prietenii proaspetei familii s-a apropiat si mi-a soptit: „sunt atat de bucuros ca am venit. As fi putut sa ii vizitez altadata, insa un astfel de moment este atat de unic si de special incat nu l-as fi pierdut pentru nimic in lume”. Printre imbratisari si felicitari, calcand pe covorul de petale rosii de trandafiri, presarate de mana delicata a unui ingeras de fetita, cei doi miri s-au indreptat, urmati de invitati, spre locul pregatit pentru a celebra evenimentul.
Aici m-am trezit din nou „pe-un picior de plai, pe-o gura de rai” din Romania, cand una dintre doamnele invitate a inceput sa cante „I-ati mireasa ziua buna”. Un cantec care m-a dus nu doar peste mari si tari, ci si peste vremi, pana la obarsiile acestor obiceiuri si cantece, suspendate intr-un subconstient colectiv din care ne hranim, generatie de generatie, sufletele insetate de dragoste si apartenenta la radacini. In semineu ardea un foc jucaus si curand muzica a reusit sa ne transforme pe toti cei care ne aflam acolo: nu mai eram romani si americani, eram un singur grup de prieteni, care dansau si se bucurau de intreaga atmosfera, de parca ne cunosteam dintotdeauna. Mancaruri rafinate, bauturi fine, rasete si dans, felicitari, toasturi si fotografii au desavarsit menirea oricarei receptii: aceea de a-si face oaspetii pe deplin multumiti. Apoi buchetul, imaculat precum rochia ei alba, a zburat spre alte maini, ducand cu el speranta unei intalniri la fel de fericite.
Ma asteptam ca la sfarsit sa vad, ca in filmele americane, o masina plina de panglici si zornaitoare pe care sa scrie „just married”, dar presupun ca ar fi fost dificil sa puna asa ceva pe coada avionului, care tocmai ii ducea pe cei doi miri inspre luna de miere; oricum sloganul era adanc intiparit pe fetele lor radiind de fericire. Am luat si eu avionul inapoi spre casa. Peisajul s-a facut tot mai mic, pana cand a disparut cu desavarsire si a ramas doar intinderea nesfarsita a cerului. In aceeasi infinitate albastra, doua suflete zburau contopite spre un colt de paradis terestru in care sa guste din nectarul dragostei si am stiu ca „povestea merge mai departe...”.
Narcisa G. Bolbos
Ea: „Cu totul special a fost pentru mine 10 martie din momentul in care ne-am vazut pentru prima data. Aztazi, ziua de 10 martie, primeste o valoare infinit mai mare reprezentand ziua in care ne facem promisiuni pentru o viata. Sunt nespus de fericita ca drumurile noastre s-au intanit si ca impreuna vom incerca sa ne facem viata cat mai frumoasa. As vrea din tot sufletul sa-ti pot promite ca vom avea o viata lipsita de griji, lipsita de greutati, ca tot ce reprezinta raul va fi departe de noi.
Pot totusi sa iti fac azi o promisiune solemna, de fata cu toata lumea. Iti voi fi alaturi neconditionat. Voi fi prietenul tau loial, voi fi sotia care te va mangaia si care te va imbarbata intotdeauna cand vei avea nevoie, voi fi partenerul tau de viata care niciodata nu te va lasa singur la greu... Impreuna vom fi puternici si vom trece in viata cu bine peste orice obstacol. Iti multumesc ca m-ai gasit, iti multumesc pentru dragostea si caldura pe care mi le-ai oferit din plin de cand ne-am intanit. Tu reprezinti fara indoiala barbatul pe care l-am cautat dintotdeauna, esti jumatatea mea si de aceea ma bucur sa fiu inconjurata de familie si prieteni, pentru ca astazi traiesc cea mai fericita zi din viata mea. Iti promit ca am sa te iubesc, am sa te respect si voi face tot ce-mi sta in putinta pentru ca impreuna sa fim fericiti si sa avem o viata minunata.”
El: „Cand eram mic visam cu ochii deschisi sa gasesc perfectiunea feminina. Nu credeam niciodata ca acel vis poate sa devina cele mai frumoase clipe din viata mea. Tu esti inima mea, esti persoana langa care doresc sa sarut eternitatea. Iti promit aici de fata cu cele mai dragi persoane tie, ca te voi adora cu toata fiinta mea atata timp cat viata noastra va exista in aceasta lume. Tu esti femeia pe care o caut in toate femeile, femeia care ma inspira, femeia a carei fericire este chiar sensul fericirii mele, femeia alaturi de care timpul inceteaza sa mai existe, femeia in a carei ochi as dori sa-mi pierd sufletul in eternitate. Te voi iubi mereu!”
|
