 Carmen Avram
M-am indragostit de New York la a treia vedere. Primele doua dati mi s-a parut extenuant si friguros, dincolo de limitele confortului fizic si psihic. Apoi insa, l-am vazut intr-un an, de Craciun, cu alti ochi, ai turistului, si de atunci imi doresc sa ma intorc. New York e mai mult decat un oras, e o stare. Complet altfel. De fapt, se si spune ca New York nici nu e America. Ea incepe dincolo de granitele orasului. New York e aparte, o mare de oameni eleganti, politicosi, zimbitori, care abia au loc pe trotuarele orasului, dar care nu ezita sa se opreasca putin din mers pentru a-ti spune, de exemplu: <<ce zimbet frumos ai! Pastreaza-l toata ziua, iti vine bine!>> Mi s-a intimplat asta, nu fabulez, si nu o data, ci de citeva ori, oameni care imi spuneau ca am ochelari cool, sau o esarfa draguta, sau o caciula care imi vine bine. Pur si simplu. Pe strada, in restaurant, la intrarea in teatru, in holul hotelului. New York-ul e o mare de taxiuri galbene, pe care le opresti relaxat, in intersectii aglomerate, ridicind mina si fluierand expert, dupa ce ai exersat ce ai vazut prin filme, si la volanul carora e inevitabil un indian/pakistanez, care te cearta ca nu stii adresa exacta si, in general, ca ar fi bine sa te abtii sa dai indicatii daca nu te pricepi. New York-ul e un ocean de reclame luminoase, vii. Atat de vii si de frumoase incat aproape ca au devenit daca nu un personaj, (desi sunt sigura ca cineva, odata, va scrie o carte despre ele) macar un obiectiv turistic. New York e Broadway – aproape ca merita sa te duci la New York DOAR pentru Broadway. Spectacole minunate, actori adevarati, si de multe ori celebri, care canta, joaca, danseaza, patineaza – in general fac tot ce se poate si, mai ales, ce nu am crezut ca se poate, pe o scena de teatru. Anul acesta a fost special: i-am vazut pe Kevin Kline (pe care il iubesc ca o pustoaica) si pe Jennifer Garner (care se credea in Alias, jucand intr-o piesa clasica) in Cyrano de Bergerac, si am mai vazut aproape toata distributia din “The Sopranos”, in “Chicago”. Un vis! New York inseamna shopping bun, mult, de calitate, in magazine elegante, prin care forfotesc doamne politicoase si domni aferati, gata sa-ti vanda, prezentandu-ti marfa ca pe o sticla de vin scump, o groaza de pantofi, cizme, rochii ce poarta nume mari si preturi derizorii. Cel mai bine e sa prinzi reducerile de iarna la New York, care, desi nu mai sunt ce e erau odinioara, fac toti banii. New York inseamna Central Park, cu joggeri, veverite si calesti romantice, New York inseamna muzee cu expozitii care te lasa fara suflare, New York inseamna tonete cu hot dogs si saxofonisti singuratici, care iti canta pe strazi pana tarziu in noapte. Si, foarte important, New York inseamna un zbor de 11 ore cu avionul – un chin pentru cei care, ca mine, au o problema cu asta. Dar e singurul zbor pe care l-as face zilnic daca s-ar putea. Atat de mult iubesc New Yorkul!
Paula Herlo
Pe New York mi l-a prezentat prietena mea, Carmen Avram. Mi l-a descris ca fiind cochet, atent la imaginea lui, primitor, prietenos si aparte. Tot ea m-a convins sa-l intilnesc.
Eram la prima intalnire cu New York. Un oras inalt, dichisit, intotdeauna bine imbracat, cu un parfum aparte pe care nu-l simti nicaieri. Ne-am vazut in prima zi din an. Ma pregatisem pentru asta. Stiam despre el ca te copleseste la prima vedere, ca poti fie sa-l iubesti, fie sa-l detesti, pentru ca indiferent nu-ti poate ramine. In prima zi, New York-ul a fost atat de dragut incat m-a scos la plimbare pe 5th Avenue, ca sa priviesc vitrinele si sa-mi umplu valizele, despre care se spune ca nu e bine sa ramina goale dupa o vizita la New York. (Ma rog, asta e o superstitie inventata de mine, dar imi place atat de tare incat cred cu adevarat in ea). Era una dintre zilele acelea in care la casa primesti un bon pe care scrie cu cifre mici cat ai cheltuit si cu cifre mari CAT AI ECONOMISIT. Si uite asa, in fiecare zi mai economiseam niste dolari. Intr-o alta seara, New York m-a invitat la teatru. Pe Broadway. La piesa Lion King. Spectaculos! Se joaca de peste 10 de ani. In primele minute nu prea intelegeam ce caut eu in sala alaturi de zecile de copii, dar efectele speciale de pe scena, vocile minunate ale unor actori m-au tinut in scaun, iar la sfarsit mi-am dat seama ca apaludam entuziasta. Si pentru ca o seara perfecta se incheie la restaurant, dragul de el m-a dus si la restaurant. Undeva in apropiere de Times Square, unde am aflat ca obisnuiau sa ia masa Carrie Bradshaw si Mr. Big din “Sex and the City”. Si oricat ne-am uitat spre usa crezand ca vor pica dintr-o clipa in alta, cei doi n-au aparut. De altfel, de cate ori am mers sa mancam acolo, Carmen intreba cu un ton entuziast chelnerul ce venea sa ne ia comanda “Mr. Big vine azi?” Cu acelasi ton calm si un zambet larg omul raspundea: “Nu, astazi nu va veni”.
Spre finalul vacantei, New York a insistat sa merg la muzeu. La MOMA am vazut cu ochii mei opere ale unor artisti despre care crezi ca nu exista decat in albume: Picasso, Matise sau Paul Klee.
Pentru ultima noastra seara, New York mi-a pregatit un program cu totul si cu totul special. M-a dus la concertul pe care Les Paul il tinea in fiecare luni intr-un club de jazz. Les Paul e un chitarist de 92 de ani, o legenda vie a muzicii, pentru ca este unul dintre inventatorii chitarei electrice, facand sunetul rock and roll-ului posibil. Una dintre chitarile Gibson poarta numele lui.
Dupa toate astea pot spune ca mi-a placut New York. De fapt, m-a vrajit. Si ne-am despartit cu pareri de rau: ca nu m-am plimbat cu trasura prin Central Park, ca n-am mancat in cafeneaua unde obisnuia sa mearga Seinfeld, ca n-am urcat pe Empire State Building… Si tocmai de aceea deja fac planuri ca sa ne revedem cat mai curand. Mi-e deja dor de el si pentru ca tot s-a aratat dispus sa ne reintilnim, ma bate gindul sa ma duc sa vad cum arata vara. Am auzit ca verdele il prinde de minune. Ce sa mai lungim vorba, New York este visul oricarei femei. Pe scurt: un sarmant.
|
