|
< style type="text/css">
Tudor Petrut
Ca dintr-o fotografie alb-negru patinata de trecerea timpului, cand scriam despre unchiul meu Emanoil Petrut, imi zambea din nemurire Catinca Ralea. Matusa mea. Asa imi amintesc de ei, nedespartiti, indragostiti, plini de viata. Un cuplu efervescent si sclipitor in prezenta caruia te simteai intodeauna agreat, validat, incarcat de energie. Cand ma intalnesc cu romani din toate generatiile, ma bucur cate lume isi aminteste cu drag de ei, de Catinca pe care au apreciat-o pe calea undelor radio, la televiziune, sau prin lucrarile literare si de dramaturgie traduse din limba engleza. Catinca a coordonat Sectia Engleza de la Radio multi ani, si a realizat interviuri de exceptie cu scriitorii Saul Bellow, William Saroyan, Alvin Toffler or Iris Murdoch, cu muzicienii Yehudi Menuhin si Arthur Rubinstein, cu sculptorul Henry Moore, cu oamenii politici Margaret Thatcher si Edward Kennedy, cu celebra Barbara Walters si doctorul Christiaan Barnard. Radio a fost pentru ea marea dragoste careia i-a daruit cu vitalitate si pasiune benefica energie creatoare.
In timp, pe vremea copilariei si a adolescentei am invatat de la Catinca, fiica esteticianului Mihai Ralea, ce inseamna rigoarea de opinie, studiul si libertatea de gandire. “Lasati baiatul sa vorbeasca”, imi lua apararea mereu, “e opinia lui, daca nu ne-o spune nu o s-o stim”. Asculta intotdeauna cu atentie, si cand raspundea, o facea cu delicatete si caldura. “Nu trebuie sa-ti fie rusine de ceea ce gandesti”, ma sfatuia, “si cauta intotdeuna sa ai argumente, ca sa fii informat”. Am incercat sa o urmez cu sfiintenie. Tuturor celor care am avut sansa sa-i fim aproape ne-a daruit cu generozitate gandurile ei. Povestea cu aplomb despre locuri pe care le-a vizitat, de oameni pe care i-a cunoscut, personalitati pe care le-a intervievat. Ascultam vizualizand, cu imaginatia starnita de pasiunea cuvintelor ce la manuia cu atata gratie. In mintea mea de adolescent imi crea intotdeuna imagini care m-au ajutat sa caut, sa cercetez, sa descopar. “Mintea ta iti apartine”, obisnuia sa-mi spuna, “tu esti in stapanirea ei, tu esti atotputernic. Nu o lasa sa se piarda in neant. Ingrijeste-o ca pe o fiinta draga”. Nu puteai sa n-o adori pe matusa mea Catinca, nu puteai sa nu fi acaparat de personalitatea ei, de rasul ei exploziv.
“Asa era dansa, Catinca Ralea Petrut, Doamna”, scria prietenul nostru George Stanca, “nu cocoana in sens romanesc, nu madame in sens frantuzesc, deloc, ci mai mult o doamna de tip american: deschisa, populara, directa, nesofisticata, camarada. Aceasta era, asa era Catinca Ralea. Avea un farmec personal fabulos, radea, cand o facea, si gasea dese prilejuri, cu o pofta nebuna. Nu era o frumusete, dar avea atat farmec, incat nu gaseai timp sa o analizezi la fizic, era coplesitoare, debordanta, te sufoca de tot cu spiritul, cu inteligenta-i ca o zvarluga, ca argintul viu.”
Ce am trait alaturi de ei, ceea ce am aflat de la Catinca si Mimi Petrut, atat de putin cat au fost printre noi, impartasesc la randu-mi, imbatranind, baietilor mei Alexandru si Stefan. Din eterul memoriei afective, atat de rar ii chemam inapoi in mijlocul nostru, mereu cu aceiasi dragoste dintotdeauna. Si cand radem sanatos, cand de bucurie, cand facand haz de necaz, alaturi si de parintii mei Sanda si George Petrut, ca un ecou plutind in spatiu, ii auzim si pe ei razand cu pofta, nedespartiti, indragostiti, plini de viata.
|
