S-a stins din viata, de curand, un reprezentant de seama al exilului romanesc de pe continentul nord-american: scriitorul Aurel Sergiu Marinescu. Nu am avut placerea a-l cunoaste personal, dar in ultimii ani am intretinut un schimb epistolar. Ne-a trimis o parte din cartile sale, reusind astfel sa intregim un tablou al vietii sale.
In Romania comunista a lui Gheorghiu Dej si a slugilor moscovite, Aurel Sergiu Marinescu a fost condamnat la moarte. Ca printr-o minune, a supravietuit Gulagului romanesc desi a fost eliberat abia in 1969, cinci ani mai tarziu decat toti ceilalti prizonieri politici. A fost dovada vie ca guvernul de la Bucuresti a mintit cand a declarat anul 1964 ca an al amnistierii generale. Refugiat in Occident, pe coasta de est a Statelor Unite, Aurel Sergiu Marinescu se va integra exilului luptator si creator.
Amintirile din sistemul concentrationar sunt publicate in trei volume sub titlul: “Prizonier in propria tara“, de nelipsit in bibliografia Gulagului romanesc. Strange material pentru alte carti care vor vedea lumina tiparului de-a lungul anilor: “Inainte si dupa Dictatul de la Viena”, “Ma aplec peste ani”, “1944 -1958 Armata Rosie in Romania” (un adevarat rechizitoriu impotriva armatei rosii “eliberatoare” in cei paisprezece ani cat a stationat pe teritoriul romanesc si s-a dedat la jafuri, crime, violuri). Dar ceea mai importanta lucrare a sa, din care au aparut pana acum opt volume masive, este “O contributie la istoria exilului romanesc”. Sunt stranse intre copertile acestor volume intreaga istorie a romanilor care au ales sa traiasca in afara “raiului comunist” din tara natala. Dar si actiunile Securitatii, “bratul lung al poporului”, impotriva lor. Rapiri de persoane, crima si santaj, de multe ori cititorul are impresia ca tine in maini o carte de aventuri. Nu stim sa existe o lucrare similara in alte limbi, referitor la exilul celorlalte popoare cazute sub cizma sovietica. “Istoria exilului o pot face numai cateva personalitati in stare sa creeze intr-un ritm romanesc, pe care numai ele il pot simti si intelege”, scria la un moment dat Vintila Horia. O asemenea personalitate a fost Aurel Sergiu Marinescu. (Sebastian Doreanu)
|
