 Nu ştiu cum sunteţi voi, însa eu mă îndrept înspre o desprindere certă de ceea ce se întâmplă în Europa sau România. Este desigur rezultatul “americanizării”, acest proces insidios care produce izolare sau indiferenţă. Dacă America ar fi pe atât de interesată de Europa pe cât e de adevărat invers, lucrurile ar sta cu totul altfel. Nu pot decât să sper că schimbarea se va produce începând cu anul următor. Între timp, conştientizarea acestui fenomen este cel puţin suficentă. Scriam în aceste pagini în urmă cu doi ani despre fotbal (înainte de Cupa Mondială) şi efectul pozitiv care îl are în diasporă. Vă invitam atunci să uitaţi de toate şi de toţi şi să vă pierdeţi în unifăcătorul act al “uitatului la meci” cu prietenii. Luna aceasta vă invit din nou la fotbal. De data asta avem un motiv şi mai solid: România e calificată la Euro 2008. Chiar dacă va juca şi numai împotriva Franţei (iunie 6), Italiei (iunie 13) şi Olandei (iunie 17) tot vom avea motive de entuziasm. La urma urmei cum am şi putea trece de o astfel de grupă? Imposibil? Nu. Improbabil? Da. Probabil mulţi dintre compatrioţii români care sălăşluiesc prin UE vor merge la Zurich sau Berna să-şi sprijine echipa naţională în direct. Aici peste ocean nu putem decât să-i invidiem pe o notă pozitivă. Atmosfera din Germania în 2006 a demonstrat că se poate şi fotbal într-un stil civilizat. Nu pot decât să cred acelaşi lucru şi despre Austria şi Elveţia. Lumea e divizată de politică, corupţie, religie şi interese meschine. Fotbalul ca şi sport poate aduce rasa umană împreună, chiar dacă şi numai pentru un scurt timp. Dilema care mă frământă este de-a dreptul existenţială: Cum vom reuşi să sorbim nişte beri reci începând cu 11 dimineaţa şi să ne păstrăm slujbele? Greu de răspuns. Ce ne facem dacă România câştigă şi trebuie să continuăm ziua, sărbătorind? Tot felul de probleme… Hai România!
Mihai Bote
|
