Carol Roman
Ni se spune cu calm si voiosie, ca fiecare roman are o datorie externa de 2.916 euro care, candva, va trebui platita. Aceasta cifra aparuta recent in diverse publicatii poate pune pe ganduri pe orice traitor pe aceste meleaguri. Cum asa?, se poate intreba oricine. Dar unde gologanii astia pe care noi trebuie sa-i platim? La o adica, am fi dat banii acestia, fiecare dintre noi, daca i-am fi imprumutat pentru constructia de fabrici moderne, de centrale nucleare, de autostrazi, de spitale, de scoli, de crese… numai ca, toate aceste edificii enuntate fac parte, desigur, din rapoartele ingrijit intocmite de solicitare a banilor imprumutati sau din programele de viitor inscrise pe hartia roza a partidelor aflate in lupta crancena electorala. Daca ar fi fost facute aceste investitii la timp, cu rost, ele ar fi produs bani cu care ne-am fi platit datoriile. Asa ca…
La noi lucrurile s-au petrecut altfel. Toata lumea s-a repezit in magazine dupa televizoare, masini de spalat, frigidere, multe luate doar cu garantia… buletinului de identitate. Si uite asa am ajuns ca de la 49,1 dolari in 1990, cu cat era indatorat fiecare locuitor, pe plan extern, sa crestem navalnic si sa ajungem la 2.916 euro in acest an, ceea ce inseamna o sporire, nu a avutiei nationale ci a indatoririi tarii de aproximativ cinci ori, ceea ce la urma urmei constituie o mare performanta!
Partea cea mai dramatica, dar si nostima in acelasi timp, este aceea ca expertii nostri in finante ne explica cu calm si sange rece ca sunt tari ce au datorii externe de 200% sau 300% din PIB, mult mai mari decat ale noastre. Si ni se mai spune ca, cu cat sunt mai mari datoriile, cu atat dezvoltarea economiilor nationale ar trebui sa fie mai mare. Dar stati, ca inca o ducem bine! Si ni se arata ca nivelul actual al datoriilor noastre nu este prea mare deoarece media in Europa de Est este de 51,4% din PIB. Reamintim ca datoria noastra este la ora actuala doar de 25% din PIB. Iar criteriile de la Maastricht accepta o datorie publica externa garantata la stat, pana la 60% din PIB. Deci sa ne straduim in continuare sa facem datorii deoarece ne aflam inca departisor fata de aceasta limita. Tot inainte!
Cum de s-a ajuns la acest „boom” economic? Circa 30.000 de milioane de euro au fost imprumutate de companiile private si de banci care s-au finantat din strainatate. Bancile au luat acesti bani de la marile banci internationale pentru a distribui in tara, in ultima perioada, credite mai cu seama pentru nevoi personale. Numai ca acesti bani investiti astfel sau mai bine zis, irositi in mare parte, vor trebui sa se reintoarca in strainatate, bineinteles cu dobanda, conform mecanismelor financiare. Caci, vorba ceea, nimic nu se face pe degeaba. Deci, sporul de datorie externa din ultimii ani este realizat de firmele multinationale si de filialele bancilor straine uneori chiar si prin intermediul unor firme romanesti ce depind de strainatate.
E bine, e rau, nimeni nu poate sa stie exact desi noi banuim. Optimismul domneste, in primul rand, la Banca Nationala a Romaniei, de unde ni se spune ca orice dezvoltare, pe termen mediu si lung, nu poate exista fara mari imprumuturi. Asa o fi, dar depinde care este soarta acestor imprumuturi, unde ajung, in sosele si fabrici, sau in… buzunare.
Stau in coltul meu si ma intreb: “este, oare, de mirare faptul ca economia Romaniei apartine strainilor (peste 90% din banci) si trecerea ei in proprietate privata s-a facut mai putin deservind interese nationale?” Ma intreb…
|
