
< style type="text/css">
Tudor Petrut
Ca dintr-o fotografie alb-negru patinata de trecerea timpului, cand scriam despre unchiul meu Emanoil Petrut, imi zambea din nemurire Catinca Ralea. Matusa mea. Asa imi amintesc de ei, nedespartiti, indragostiti, plini de viata. Un cuplu efervescent si sclipitor in prezenta caruia te simteai intodeauna agreat, validat, incarcat de energie. Cand ma intalnesc cu romani din toate generatiile, ma bucur cata lume isi aminteste cu drag de ei, de Catinca pe care au apreciat-o pe calea undelor radio, la televiziune, sau prin lucrarile literare si de dramaturgie traduse din limba engleza.
Catinca a coordonat Sectia Engleza de la Radio multi ani, si a realizat interviuri de exceptie cu scriitorii Saul Bellow, William Saroyan, Alvin Toffler ori Iris Murdoch, cu muzicienii Yehudi Menuhin si Arthur Rubinstein, cu sculptorul Henry Moore, cu oamenii politici Margaret Thatcher si Edward Kennedy, cu celebra Barbara Walters si doctorul Christiaan Barnard. Radio a fost pentru ea marea dragoste careia i-a daruit cu vitalitate si pasiune benefica energie creatoare. “O solida cultura, deopotriva romana si anglo-saxona, punea pedale entuziasmelor ei juvenile, convertindu-le in act roditor”, se destainuie scriitorul Ilie Purcaru. “Excelenta camarada, batandu-se pentru tineri, se batea in acelasi timp, atat cat ingaduiau rigorile epocii, pentru ingenuitate in articolul de radio, amendand formularile dogmatice si aglomerarile de fapte lipsite de idee sau de un sistem vertebrator. Era fermecatoare si incitanta, spontana, inconformista si inconfortabila, iar prestigiul de care se bucura in Radio era, o spun fara sa sovai la cuvant, urias. Catinca Ralea echivala cu un verdict de neclintit, un prestigiu care atingea la apogeu si alte orbite, din alte lumi. Intr-o vreme in care Ceausescu redusese drastic cheltuielile valutare, vedem la televizor filme bune, obtinute pe gratis, gratie lui Tudor Vornicu si relatiilor lui cu confratii occidentali, dar si gratie Catincai Ralea si relatiilor ei cu lumea libera.” Cu respect si dragoste, pe langa strada din Bucuresti ce-i poarta numele, si “Sala Catinca Ralea” a Societatii de Radiodifuziune, Catinca a fost incununata cu premiul In memoriam acordat de CNA in 2003.
In timp, pe vremea copilariei si a adolescentei am invatat de la Catinca, fiica esteticianului Mihai Ralea, ce inseamna rigoarea de opinie, studiul si libertatea de gandire. Asculta intotdeauna cu atentie, si cand raspundea, o facea cu delicatete si caldura. Tuturor celor care am avut sansa sa-i fim aproape ne-a daruit cu generozitate gandurile ei. Povestea cu aplomb despre locuri pe care le-a vizitat, de oameni pe care i-a cunoscut, personalitati pe care le-a intervievat. Ascultam vizualizand, cu imaginatia starnita de pasiunea cuvintelor ce la manuia cu atata gratie. In mintea mea de adolescent imi crea intotdeuna imagini care m-au ajutat sa caut, sa cercetez, sa descopar. Nu puteai sa n-o adori pe matusa mea Catinca, nu puteai sa nu fi acaparat de personalitatea ei, de rasul ei exploziv.
Ce am trait alaturi de ei, ceea ce am aflat de la Catinca si Mimi Petrut, atat de putin cat au fost printre noi, impartasesc la randu-mi, imbatranind, baietilor mei Alexandru si Stefan. Din eterul memoriei afective, atat de rar ii chemam inapoi in mijlocul nostru, mereu cu aceeasi dragoste dintotdeauna. Si cand radem sanatos, cand de bucurie, cand facand haz de necaz, alaturi si de parintii mei Sanda si George Petrut, ca un ecou plutind in spatiu, ii auzim si pe ei razand cu pofta, nedespartiti, indragostiti, plini de viata.
|