Cultura romaneasca, izvor de tinerete creatoare

Francis Ford Coppola nu este numai un cineast de marca, este o legenda. Cu toate acestea singur declara ca de doua decenii s-a indepartat de la miezul creativ care l-a definit ca regizor. “Am fost torturat de propria mea inabilitate de a incepe si duce la sfarsit ceva important. La cei 66 de ani ai mei de-atunci m-am simtit frustrat. N-am mai facut un film in opt ani de zile. Afacerile mele sunt in floare, dar eram neimplinit din punct de vedere creativ.”

A fost printr-o intamplare ca regizorul s-a reintalnit cu o prietena din tinerete, doctor in filosofie, Wendy Doniger, care este Mircea Eliade Distinguished Service Professor of the History of Religions la University of Chicago. Wendy si-a ajutat prietenul prin a-i recomanda cu caldura beletristica filosofului roman. Dupa ce l-a descoperit pe Mircea Eliade, Coppola a ales sa faca un film de suflet, o joaca intelectuala lipsita de canoanele cetatii filmului sufocate de comercialismul marilor studiouri. “M-am indragostit de povestea unui batran profesor care intinereste brusc. Si foloseste noul inceput de viata pentru a-si continua studiile lingvistice. Si eu mi-am dorit sa ma reintorc la un film de suflet. Asta inseamna bani putini si buget mic. Iar istoria se petrece tocmai in indepartata Romanie”, scrie regizorul. “Mie mi-a placut sa fug de centrul atentiei, am facut-o mutandu-ma din Los Angeles in San Francisco. Romania nu era decat la un pas”.

“Youth Without Youth”, ecranizare dupa nuvela lui Mircea Eliade, este un film dificil. Regizorul insusi se regaseste in povestea intineririi perpetue care da posibilitatea de a reface un parcurs marcat de neimpliniri. Coppola, la fel ca si personajul sau, vrea sa-si retraiasca tineretea creativa, sa recupereze exuberanta unui cineast care a fost si s-a pierdut undeva intre multe filme de duzina. Pelicula e densa, temele se intrepatrund, iar rejuvenatul cineast lasa libera imaginatia filmica, dupa cum si-a dorit. Rezultatul, asa cum remarca criticii americani, este un amalgam de senzatii ce gliseaza intre realitate si  fantastic fara clarviziune. Pentru regizor, aceasta inlantuire de lumi filmice inseamna de fapt viziunea ideala a unei povesti cinematografice in stare pura. Pentru critici, filmul este un esec.

Francis Coppola a locuit cateva luni bune in Bucuresti, si-a facut prieteni, si a fost intotdeuna apropiat de tinerii cineasti romani. S-a plimbat si a filmat in Romania si a apreciat frumusetile patriei. Si-a regasit, asa cum declara, izvorul tineretii fara batranete si febra creatoare a regizorului de geniu care ne-a dat “Apocalypse Now”, “Rumble Fish”, sau seria “The Godfather”. “Romania e o tara incantatoare”, declara producatoarea Anahid Nazarian. “Peisajul magnific si variat a fost fundalul unor scene care ar fi trebuit filmate in Elvetia sau in India, asa cum cerea povestea. Iar bogata traditie de teatru si film a Romaniei ne-a inlesnit accesul la o distributie remarcabila si la o echipa de filmare profesionista”. Pelicula a fost filmata de catre operatorul Mihai Malaimare jr, iar in distributie, alaturi de Tim Roth si Bruno Ganz apar si romanii Ana Maria Lara careia i se prezice o cariera in Hollywood, Marcel Iures, Alexandra Pirici si regretatul Adrian Pintea.

Hollywood a ramas imun la experimentul regizorului si, din pacate, “Youth Without Youth” lipseste remarcabil de pe lista premiilor anului. In perioada aceasta de tensiuni generate de greva scenaristilor de la Writers Guild of America, filmul de suflet al lui Francis Coppola este inca o dovada a reticentei sistemului din Hollywood de a imbratisa experimente realizate in afara sa. Dincolo de calitatea filosofica si artistica, “Youth Without Youth” pacatuieste prin insasi independenta sa creativa, de buget si de productie. Si in vreme ce filmele cu pretentii la Golden Globes si Oscar se incranceneaza in a se prezenta publicului si cineastilor pe ecranele locale, “Youth Without Youth” nu ruleaza inca in Los Angeles, cetatea filmului.

Tudor Petrut