|
Liga campionilor altora
Asist de cateva zile la un fenomen din care fac parte: interesul tot mai crescut al unei parti a romanilor pentru politica externa. Nu e vorba neaparat de politica globala, ci de politicile nationale ale altor state. Dar cat e globala si cat e nationala politica unui stat cand vorbim de Franta, Rusia, Statele Unite si Spania? Discutiile de pe messenger sunt „parazitate“ de polemici pe marginea campaniilor electorale, avatarurile se transforma in indemnuri la lupta („Go Obama!“), iar prietenul Underhill mi-o ia inainte cu remarca privind optiunea alegatorilor pentru partide de stanga (vezi victoria lui Zapatero, semi-esecul lui Szarkozy si avansul lui Obama). Iar cand toata aceasta pasiune pentru politica altora vine pe fondul unui dezinteres general pentru politica noastra e clar ca exista acolo, departe, ceva ce noi nu avem.
Diferenta dintre partidele si oamenii nostri politici si partidele si oamenii lor. Reaparitia liderilor cu charm si discurs politic versus aceleasi fete pungite de plictiseala, cu voci ragusite de atata minciuna sau moarte pe propria limba de lemn. Pana si cel mai tanar candidat de la noi, Cozmin Gusa, s-a nascut obosit si rasuflat dupa ce a trecut deja in mare viteza prin aproape toate partidele si s-a maculat slugarindu-l pe Voiculescu, lustruindu-l pe Nastase sau lingandu-l, la timpul „cu-venit“, pe Basescu.
E diferenta dintre Liga Campionilor si o competitie locala inferioara. E inutil sa facem comparatie intre un meci Real Madrid - Manchester United si unul dintre Prefabricate Modelu - Concordia Chiajna. Mai ales ca si mizele puterii sunt diferite. E diferenta dintre o spaga in caltabosi si un razboi (cel din Afganistan) calculat la 3.000 de miliarde de dolari.
Emanuel Ciocu
|
