|
< style type="text/css">
Mircea Visan
Citind ziarele romanesti online si forumurile aferente acestora, am observat ca, cu o constanta si o vehementa demne de invidiat, personaje cu supranume pitoresti se dueleaza virtual, folosind drept arme taisul cuvintelor potrivite sau ascutimea logicii.
Dialogul, discutia si comentariul, analiza, barfa si afrontul public ne sunt parte din fiinta noastra romaneasca si nimeni, absolut nimeni, nu are caderea de a ne limita sau interzice dreptul garantat la libertatea cuvantului. A cuvantului decent.
Ne-am castigat cu totii dreptul de a ne striga multumirea sau nemultumirea.
Ne bucuram de acest drept, aducand in discutiile cotidiene toate cele ce ne inconjoara, bune sau rele, frumoase ori urate.
Uneori insa, parantezele devin de prisos in economia incercarilor de dialog, iar cuvantul scris isi da “live” arama pe fata.
Lipsa de argumente la indemana, abundenta de timp la dispozitie si anonimatul unui IP cu buletin de identitate temporar, transforma adeseori limba stramoseasca in obiect de batjocura in public, chibitii avand astfel motivul hohotelor de ras in fata monitoarelor, iar responsabilii cu curatenia internautica recurgand la inca, cateva pastile de antinevralgic in timp ce dau cu matura prin pagini de web administrate cu greutate.
A ne pastra comentariile in limitele unui limbaj decent, fara a recurge la jignirea partenerilor de discutie, este usor. Chiar foarte usor.
Trebuie doar sa avem dorinta de a ne autorespecta.
|
