Ceausescu 90

Stramosii nostrii, romanii, aveau o vorba: De mortuis nil nisi bonum! Dar cum poti spune sau scrie ceva bonum despre Nicolae Ceausescu, fostul dictator al Romaniei, care anul acesta, la 26 ianuarie, ar fi implinit 90 de ani!

Cum poti gandi sau scrie ceva bonum despre cel care, la sfarsitul anilor '50, pe cand era general de armata, a dat ordin sa se traga cu tunul in taranii din zona Vrancei pentru ca se opuneau colectivizarii.

Cum poti scrie sau gandi ceva bonum despre un anagramat ce s-a visat imparat, caci ce altceva a reprezentat investitura din 1974 ca presedinte al tarii, cu sceptrul in mana, inconjurat de o galerie de tablouri ale adevaratilor barbati din istoria romanilor (Decebal, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul) daca nu visul urat din somnul ratiunii ce naste monstrii.

Cum poti gandi bonum despre cel care considera femeia romana un animal obligat sa de-a cel putin un copil pe an statului, trimitea copiii pe tarlale in loc de scoala, ii transforma pe soldatii armatei romane in muncitori pe santiere, pe tarani in cersetori in marile orase dupa o bucata de paine sau de carne in timp ce vechile sate romanesti erau rase de pe fata pamantului inlocuite fiind de potemkiade orase agricole iar bisericile dispareau pentru a face loc palatului faraonului modern.

Cum poti scrie bonum despre cel care te-a silit pe tine sau pe parintii tai sa locuiti in conditii primitive, fara caldura sau lumina electrica, cu mancare rationalizata, fara drept de a te muta sau a calatori dar obligati sa va manifestati bucuria in kitch-ul pompos intitulat Cantarea Romaniei unde era cantat doar... Ceausescu.

Cum poti gandi bonum despre un conducator de tara care da ordin sa se traga in propriul sau popor ce-si dorea o viata mai buna?

Si totusi, mai sunt asemenea descreierati (fara creier, sic!) ce in fiecare an, la 26 ianuarie, se aduna la mormantul lui Ceausescu, il plang si mai ales gandesc bonum despre el. Cicero nu se inselase: Nu stapanii vor sclavi cat sclavii isi doresc neaparat un stapan.

Sebastian DOREANU