Sambata, 16 august 2008. Beijing. Decernarea medaliei de aur pentru maraton. Infasurata in drapelul romanesc, in acordurile imnului “Desteapta-te Romane”, Constantina-Dita Tomescu (Pusa) este recunoscuta drept Campioana.
Marti, 19 august, 2008. O jumatate de ora pana la miezul noptii. La terminalul de sosire al aeroportului din Denver, o multime de romani. Flori, steaguri tricolore, baloane. Campioana se intoarce acasa, in Colorado, unde a ales sa traiasca de mai multi ani. Oboseala drumului, felicitarile si imbratisarile care nu se mai sfarseau nu i-au dat ragaz sa ne raspunda, atunci, la intrebari. Si aveam multe. Ne-a scris totusi cateva randuri. La fel si Lidia Simon, cealalta glorie sportiva a noastra, de aici, din Colorado.
Duminica, 24 august. Dupa slujba religioasa oficiata in cadrul bisericii Sf. Dimitrie din Boulder, o masa festiva in onoarea Campioanei. Multi romani din Colorado veniti sa-si aduca omagiul celei care ne-a daruit o asa de frumoasa surpriza. Reusim, totusi, sa o “rapim” din mijlocul admiratorilor si ne retragem intr-un colt mai linistit...
Rep: Draga Constantina-Dita Tomescu, in primul rand, iti multumim, in numele tuturor romanilor din Colorado, pentru frumosul cadou, aceasta medalie de aur la Jocurile Olimpice. Si, pentru ca toti vrem sa stim cat mai multe despre tine, eu zic sa o luam de la inceputuri. Asadar, unde te-ai nascut si care au fost primele tale performante?
C-D.T.: M-am nascut in comuna Turburea, judetul Gorj. Poate parea ciudat, dar am inceput sa practic sportul la 17 ani. Am fost selectionata la un concurs de 2 km in orasul Targu Jiu. Era un concurs de licee pe judet, eu participam din partea comunei mele. Am iesit pe locul trei. Acolo am fost “descoperita“ de domnul antrenor Mircea Zorila, care a venit la mine si m-a intrebat: “Vrei sa faci sport de performanta?“...Bineinteles ca vroiam, o vazusem pe Maricica Puica la Jocurile Olimpice si intotdeauna mi-am spus si mi-am dorit: “Vreau sa ajung ca Maricica Puica!” Am ajuns astfel la clubul sportiv Forestierul Targu Jiu. Dupa doi ani m-am transferat la Pandurii Targu Jiu unde am stat aproape zece ani. Am trecut si pe la clubul de la Severin iar de anul trecut sunt la Dinamo Bucuresti.
Rep: Parintii tai au fost de acord cu aceasta optiune a ta?
C-D. T: La inceput mama nu a fost de acord. Pe tatal meu il pierdusem cand eram mica. Iar mama, ca orice mama, isi dorea ca eu sa dau la facultate la Petrosani. Ma pregatisem pentru admitere, dar am renuntat. Vroiam sa fac sport. Bineinteles, a fost un pic suparata la inceput, dar s-a obisnuit. A vazut ca am ambitie sa merg la concursuri, ca obtin rezultate bune si acum e foarte mandra de mine.
Rep: Care a fost prima competitie internationala la care ai participat?
C-D.T: Maratonul din Turcia din 1992 unde am obtinut locul opt. Nu ma prea pregatisem pentru acest concurs, era si primul pentru mine dar am vrut sa vad cum este la un concurs international. Am fost apoi la Balcaniada, la crossul balcanic de alergari pe pista de 5 km si 10 km unde am castigat, la concursurile nationale de la noi. Cel mai important din acea perioada a fost Campionatul Mondial din Brazilia, in 1998, unde am luat o medalie de bronz. Si de atunci, au inceput sa vina medaliile...
Rep: Si nu se mai opresc.
C-D.T: (Rade): Si nu se mai opresc. Ceea ce este foarte bine.
Rep: Deja ai inceput pregatirile pentru Londra, pentru viitoarele Jocuri Olimpice?
C-D.T: Pentru Chicago, concurs care va fi in octombrie.
Rep: In ce consta o zi de antrenament a unei campioane?
C-D.T: Depinde si de program. Ma trezesc la ora 5 am si primul antrenament incepe la ora 7 sau 9, depinde daca este vara sau iarna. Urmeaza o sedinta de masaj, pranzul, odihna si al doilea antrenament dupa-amiaza.
Rep: Cati kilometri alergi intr-o zi?
C-D.T: Depinde de antrenamentul fiecarei zile. Intr-o zi alerg 30 de km, in alta 35 de km sau 40 de km, chiar 45 km, depinde. De exemplu, luni incep cu doua antrenamente mai scurte, marti la fel, miercuri un antrenament de intensitate, cateodata lung, altadata scurt dar intensitate, joi alergare lunga, aproape maraton, dar sus la munte la altitudine inalta, la 2000 de metri. Vineri un antrenament mai usor, sambata din nou lucrez la intensitate iar duminica din nou alergare lunga.
Rep: Ai un baiat, Raphael. Cum se simte in postura de fiu al unei campioane?
C-D.T: Se simte mandru, la scoala toata lumea il felicita. In Romania, unde a stat in timpul Olimpiadei, cand a vazut la televizor ca am castigat, era cu sora mea, vroia sa planga de bucurie dar se abtinea, era multa lume in jurul lui. El totdeauna imi spune: “Mami, chiar daca nu castigi intodeauna, sa fii tu sanatoasa”.
Rep: Am inteles ca pleci spre Romania. Te vei intalni cu presedintele Traian Basescu?
C-D.T: Da, va fi o ceremonie la Palatul Cotroceni.
Rep: Cum ai ales sa locuiesti in Colorado?
C-D.T: Am venit prima oara in Colorado in anul 2000 la un concurs Boulder - Boulder de 10 km. Am revenit in 2001 cand am hotarat sa stam trei luni de zile pentru pregatire. Aveam trasee unde sa ma pregatesc, era altitudine buna, exact ce are nevoie un sportiv de elita. De atunci am venit in fiecare an si in 2005 am hotarat sa ne cumparam o casa si sa ne stabilim aici.
Rep: Asadar, se poate afirma ca aerul din Colorado ajuta la performante?
C-D.T: Fara indoiala, ajuta. Pentru ca aici te antrenezi la altitudine, anaerobic si atunci cand cobori la ses, cum zicem noi, aerul este mult mai usor, poti respira mai bine si alerga mult mai repede.
Rep: Cum te-ai incadrat in comunitatea romaneasca de aici, din Colorado?
C-D.T: Imi place foarte mult. Mai ales cand vin la biserica. Din pacate, din cauza programului incarcat nu am timp sa ma intalnesc mai mult cu romanii de aici. Sunt foarte multe festivaluri, o multime de alte activitati, dar cum am spus, nu pot participa pentru ca nu vreau sa-mi stric programul de antrenament.
Rep: Iti multumim si iti dorim cat mai multe medalii si toate de aur.
C-D.T: Sper si cu siguranta vor fi si alte medalii. Nu stiu daca toate de aur, pentru ca am si eu o varsta si deja ma consider aproape de sfarsitul carierei. Mi-am dorit sa castig o medalie la aceasta Olimpiada si Dumnezeu m-a ajutat sa-mi implinesc visul, o medalie de aur. Altceva nu mai cer de la viata decat sa fiu sanatoasa si fericita.
Interviu realizat de
Sebastian Doreanu
|
