 Pe 4 Noiembrie, 2008 în Grant Park, din inima metropolei Chicago, s-a scris o pagină importantă din istoria Statelor Unite, dar nu numai. Parcul, botezat in 1901 după numele fostului președinte american, Ulysses S. Grant, a fost locul unde s-a celebrat alegerea primului președinte afro-american.
Dacã m-ar fi întreba cineva unde și în ce moment din istorie mi-ar fi plãcut sã trãiesc, pot spune cã acel moment sunt aceste alegeri presidentiale. Acolo, în Grant Park, alături de alți români sau cetãțeni de diferite rase, naționalitãți, sex și culoare, am asistat la un moment istoric.
Dupã opt ani de guvernare republicanã America și-a pierdut rãbdarea, și-a asumat riscul și a dovedit încã o datã, dacã mai era nevoie, cã este țara unde s-a nãscut democrația. Un exemplu grãitor cã visul pãrinților constituției americane, al celor care au fondat democrația pe acest continent, este dus mai departe de poporul american, și cã în politica de aici oamenii de rând, și nu doar niște partide, decid cine conduce. Americanii au dovedit cã pot face diferența, cã pot avea un guvern al oamenilor, cu oameni dintre ei și pentru ei, iar acest lucru nu este doar o lozincã ci o realitate. Victoria lui Obama este o reflecție a ceea ce este America. Un popor și o națiune tânără, optimistă, care se uită cu încredere în viitor, fără să- i fie teamă să își asume riscuri sau să aibe visuri mărețe.
Această campanie începuta acum doi ani de zile, a fost una care la vremea respectivă nu beneficia de foarte mulți bani sau sprijin politic. Implicarea oamenilor simpli, care au făcut donații de cațiva zeci de dolari sau și-au oferit sute de ore de voluntariat în această campanie, am avut șansa să o văd cu proprii mei ochi. N-am să pot uita niciodată sutele de oameni care s-au oferit să lucreze voluntar, sau imaginea bătrânelului aflat în scaunul cu rotile, în Springfield, Illinois care a cerut celor din campania lui Obama, într-un limbaj greu inteligibil din cauza deficiențelor de vorbire, să fie trecut și el pe liste ca voluntar. Dorința lui mi s-a părut pe cât de imposibilă pe atât de extraordinară. (vezi foto)
Profitând de o toamnă târzie, foarte călduroasă, aici pe malurile lacului Michigan lumea a ieșit la vot în număr record la fel ca peste tot în America. După ce au stat la coadă pentru a vota, americanii au purces cu mic cu mare, tânăr și bătrân, familii cu copii în brațe, oameni în scaune cu rotile, spre centru orașului. Străzile au fost inundate de de râuri de mii și zeci de mii de oameni care se îndreptau spre Grant Park. Majoritatea din ei purtând steagul american, pancarde, insigne sau tricouri cu Obama. Chiar dacă discursul era prevăzut să fie după ora 8 seara, oamenii au început să apară încă din primele ore ale după-amiezii. Peste tot mișunau ziariști și reporteri locali, naționali și internaționali. Aproape de intrare trei tineri de liceu purtau o pancardă imensă care exprima fenomenul Obama…OBAMANOMENON-ul !
Prezența numeroasă a Poliției locale cât și interdicția de a vinde sau consuma băuturi alcoolice în zona unde a avut loc evenimentul a dus la extrem de puține incidente atât în timpul cât și după desfășurarea lui.
După lăsarea serii pe fațada unui zgârie nor se putea citi USA. Scrisul era format din luminile lăsate aprinse la geamurile de la cateva etaje.
Cei prezenți în mulțime au fost nu doar cetățeni americani, ci și rezidenți, studenți , turiști sau chiar unii care erau ilegali în această țară. Unii au venit de la câteva sute sau chiar mii de kilometrii depărtare pentru acest eveniment. Un american de culoare împreuna cu soția, după ce au votat acasă la ei în statul Michigan, au condus 5 ore să fieprezenți la eveniment. Altul a venit din Alabama iar alții din țara vecină Canada.
L-am întrebat pe americanul din Michigan ce speranțe are de la votul pe care l-a dat. La fel ca și ceilalalți cu care am stat de vorbă, dorința lui era ca Barack Obama să iasă președinte, să unifice țara și oamenii, să ofere programe de asigurare de sănătate, de educație și să oprească războiul din Irak și Afganistan. L-am întrebat ce crede că se va întâmpla dacă va ieși John McCain și mi-a spus că nu știe cum va fi dar că este foarte sceptic în privința lui și a vicepresedintelui, Sarah Palin. La fel ca și americanii, românii care trăiesc aici speră ca această criză economică să fie rezolvată cât mai curând, iar cei care sunt ilegali să primească șansa de a intra în legalitate.
Voia bună se putea simți peste tot în mulțime, fețele oamenilor exaltau de bucurie. În momentul în care cei de la CNN au anunțat brusc că îl declară pe Barack Obama, următorul președinte al Statelor Unite, oamenii din mulțime au explodat pur și simplu în urlete de bucurie, plângeau, se luau în brațe și se felicitau pentru această incredibilă victorie. Chiar și celebra prezentatoare de televiziune Oprah Winfrey prezentă în mulțime a declarat că este unul din cele mai emoționante momente din viața ei. Întrebată ulterior cine a fost omul din fața ei, pe umărul căruia și-a rezemat obrazul, aceasta a declarat că nu-l cunoaște, fiind pur și simplu un om din mulțime.
Americanii au dovedit cã știu nu doar sã câștige ci sã și piardã. Discursul lui John McCain, făcut imediat după anunțarea câștigătorului, fiind un exemplu elocvent în acest sens. Excelentul mesaj de felicitare al candidatului republican, care a recunoscut că “prin vot poporul a vorbit” , dovedește cã America poate fi un exemplu de democrație pe care orice națiune poate sã-l urmeze.
America a arãtat cã a fost, este și va fi într-un permanent progres. Cã este țara unde toate lucrurile sunt posibile, cã visul american nu a murit și cã el merge mai departe, chiar și în vremuri dificile din istorie.
Lacrimile reverendului Jesse Jackson exprimau bucuria unui întreg popor, dar mai ales visul lui Martin Luther King Jr. și-al afro-americanilor care și-au vãzut acest vis devenit realitate. În mai puțin de 45 de ani de la abrogarea dreptului de vot, afro-americanii au avut șansa sã aleagă primul om de culoare la Casa Albã.
America a dovedit cã a parcurs un drum lung, cã barierele rasismului chiar dacã n-au dispãrut complet ele pot fi depãșite, și cã în 2008 culoarea pielii este mai puțin importantã în America.
Chiar dacă nu va fi ușor, și o să fie nevoie mai mult decât un vis măreț să se rezolve problemele economice, războiul din Irak și Afganistan, sau celelalte probleme cu care se confruntă America, spiritul american a învins și va învinge din nou și de acum încolo.
Marian Petruța
Chicago, USA
|
