 Rep: Domnule Armand Assante, cu ce impresie ati ramas in urma filmului facut in Romania ?
Armand Assante: Am fost de cateva ori in Romania incepand cu anul 2000. Inainte de « California Dreamin’» am facut un film in 2004 cu un alt studio de productie. In acea perioada mi-a fost prezentat Cristi Nemeescu, care era la vremea respectiva considerat un regizor foarte talentat. Acesta mi-a dat un scenariu neterminat inca, intitulat « California dreamin‘», si m-a rugat sa ma uit peste el.
In 2006 lucram la un proiect in Bulgaria cand au venit la mine si mi-au spus ca au jumatate din bugetul filmului, si daca sunt interesat sa-l fac. Le-am raspuns afirmativ. Cateva saptamani mai tarziu am inceput filmarile intr-un satuc nu departe de Bucuresti. Cristi Nemeescu s-a ridicat la nivelul asteptarilor mele cat si ale celor care mi l-au prezentat. Era un tanar extraordinar de talentat si este trist ca n-a mai apucat sa isi vada filmul dus la bun sfarsit. Avea acelasi gen de talent si sensibilitate, numit neo-realism, pe care regizorii italieni l-au avut imediat dupa razboi. Acestia reactionau la propria societate, aflata intr-o perioada dificila de tranzitie. Mergeau inainte, insa priveau in urma la absurditatile in care societatea inca se afla. Cristi avea acelasi tip de energie si umor, pe care neo-realisti il aveau despre Italia. Acelasi lucru l-am remarcat si dupa ce am vazut filmul. Are o conectie foarte buna cu publicul, acesta reusind sa inteleaga umorul fie ca vad filmul in romaneste, fie in engleza. Cristi intr-un fel aparte avea o dragoste deosebita fata de Romania, de oamenii si de cultura de acolo. Una din calitatile sale ca tanar regizor a fost abilitatea lui de a vedea comportamentul si gesturile oamenilor. Si-n acel gest al oamenilor se reflecta de fapt o problema a societatii in ansamblu. In cazul filmului «California Dreamin’», era vorba despre mandria si respectul personal al oamenilor. Cand am vazut filmul am vazut ca fiecare scena si moment din film are de a face cu respectul personal. Chiar daca avem din punct de vedere tehnic toata aceasta tehnologie de comunicare, forta caracterului nostru personal este ceea care de fapt conduce destinele lumii. Caracterele jucate de mine si de Razvan Vasilescu, sunt a doi oameni care cad victime propriilor lor constiinte, fiecare crezand ca sunt indreptatiti in ceea ce fac. Eu ca si comandant in armata americana si el ca sef de gara. Fiecare din cele doua personaje are impresia ca ce face el este spre binele general.
Rep: Care au fost dificultatile pe care le-ati intampinat in timpul filmarilor?
Armand Assante: Nu prea am avut multe dificultati. Am avut un grup extrem de talentat de tineri actori. Eu am jucat pe comandantul din marina americana, care a ramas impotmolit in acel sat impreuna cu jumatate de pluton. Lucrul care cred ca a functionat extrem de bine, spre avantajul filmului, a fost faptul ca noi nu vorbeam romaneste si ei nu vorbeau engleza. Faptul ca nu puteam comunica, necesitatea de a asculta ceea ce celalalt incerca sa comunice, incercand sa rupem barierele comunicarii, a ajutat in realizarea filmului. Imi amintesc ca la un moment dat nu mi-a convenit o anumita situatie, eram confuz iar Cristi Nemeescu mi-a spus “nu iti fa probleme incearca sa fii pierdut”. M-am uitat la el intrebator, iar el mi-a spus ca e OK, sa fiu confuz. Indemnul lui, chiar daca parea ciudat, a fost insa excelent, pentru ca ceea ce incerca el sa zica, era ca eu sa intru in acea confuzie si poate ea va fi raspunsul la neclaritatile mele, rezolvand problema.
Rep: O sa aveti alte proiecte pe viitor in Romania cu actorii romani?
Armand Assante: Exista un proiect pe rol, datorita faptului ca a existat o intelegere si o conlucrare foarte buna intre mine si stralucitul actor Razvan Vasilescu. Nu stiu cand si daca se va realiza, insa stiu ca se lucreaza la el.
Rep: Participand la festivalul de film romanesc de la Chicago, cum vi se pare comunitatea romaneasca de aici din America, tinand cont ca ati trait si experimentat contactul cu oameni din Romania?
Armand Assante: Faptul ca exista o societate culturala, pentru comunitatea romaneasca din Chicago este un lucru extraordinar. Este foarte importanta existenta ei pentru prezervarea culturii romanesti. Exista insa o mare diferenta intre romanii de aici si cei din tara. Romania trece inca printr-o puternica perioada de schimbare tinand cont de integrarea ei recenta. Romanii se afla inca in tranzitie si integrarea o sa mai ia ceva timp, pentru ca nu putem ignora influenta negativa pe care comunismul a avut-o asupra ei. Exista in momentul de fata o presiune foarte mare care se exercita asupra unor tari precum Romania, iar daca cineva crede ca ele pot sa se schimbe la viteza cu care occidentul doreste, se inseala. Unul din aspectele extraordinare ale culturii si societatii romanesti, pe care un american le poate experimenta acolo, si eu am avut sansa aceasta, traind acolo, este sa poti sa vezi si sa traiesti trecutul si prezentul intr-o singura zi. Unde in alta parte decat in Europa poti sa experimentezi asta?! Exista insa o diferenta foarte mare din punct de vedere economic si social, iar asta este o problema, iar aceste aspecte nu pot fi rezolvate peste noapte.
Rep: Cum a fost cand ati vazut ca filmul California Dreamin’ a luat un premiu asa de important la Cannes?
Armand Assante: Am fost acolo si m-am simtit foarte miscat, pentru ca mare parte din actori am fost prezenti acolo, nu insa si Cristi Nemescu. Filmul a primit sapte minute de aplauze neintrerupte, iar momentul a fost pe cat de inaltator pe atat de trist. Cred ca inimile tuturor au fost sfasiate, tinand cont de faptul ca inainte cu un an primul lui film esua la Cannes, iar acum lua premiul cel mare, dar el nu mai era printre noi. La fel de exceptional a fost si faptul ca filmul a reusit sa capteze audienta internationala, nu doar cea nationala.
Rep: Va multumim foarte mult pentru timpul acordat.
Armand Assante: Multumesc si eu.
Interviu realizat de
Ana Marcu
|
