 Acum vreo 10 ani, cand o vedeam pentru prima data la televizor in Romania, Alexandra Nechita era o fetita de 12 ani, care reusea sa impresioneze o lume intreaga, prin talentul ei precoce. Denumita “micuta Picasso” de catre mass media americana, pentru stilul caracteristic in care picteaza, Alexandra a reusit sa se remarce la nivel mondial prin lucrarile sale. Intr-un timp foarte scurt picturile ei au inceput sa faca parte din colectiile personale ale diferitelor personalitati, de la faimosul prezentator de televiziune David Letterman, la fostul presedinte american, Bill Clinton. De la doar 50 de dolari cat a primit pe prima pictura vanduta, acum lucrarile ei ajung sa fie expuse, in marile galerii de arta ale lumii, precum colectia Vatican din Roma, studiourile Walt Disney si Universal Studios, sau puse la vanzare pe eBay, cu preturi variind intre cateva mii si cateva sute de mii de dolari.
Nascuta pe 27 august 1985 la Vaslui, Alexandra a emigrat impreuna cu mama ei in SUA in 1987, stabilindu-se in Los Angeles, alaturi si de tatal ei, care cu un an si ceva inainte, reusise sa fuga din Romania. In prezent ea este studenta in ultimul an la arte, la Universitatea California din Los Angeles.
La sfarsitul anului 2007, prezenta la o expozitie in Schaumburg (Illinois) talentata si frumoasa pictorita a acordat un interviu colegului nostru Dan Tomei. Intr-un limbaj la fel de artistic, picassonian, precum lucrarile sale, combinand limba romana, cu graiul moldovenesc si cel american, Alexandra a raspuns cu o deosebita amabilitate intrebarilor noastre.
Rep: Bun venit la Chicago. Este prima data cand vii aici?
A. Nechita: Am mai venit de cateva ori, dar nu mi-e asa dor, este prea frig pentru gustul meu. Am inghetat dimineata cand am iesit din avion. Vin cam o data pe an, am avut expozitii anul trecut si cu un an inainte, cred ca este a patra oara cand vin.
Rep: Pentru cei care nu te cunosc spunele cand ti-ai dat seama ca ai talent pentru a picta?
A. Nechita: Nu stiu daca a fost un moment in care am realizat ca sunt talentata. A fost un moment in care am realizat insa ca este obsesia si pasiunea mea, cam in jurul varstei de 9-10 ani. De atunci am spus ca atata timp cat o sa ma tina mainile si picioarele am de gand sa pictez, si normal cu cat am lucrat si am dezvoltat o etica de munca foarte serioasa, am realizat ca sunt si foarte capabila sa pictez. Multa lume are impresia ca am fost un talent extraordinar de la 2-3 ani, nu este cazul meu, dar este adevarat ca lucram ore intregi. Nu atat ceea ce pictam era important ci faptul ca nimeni si nimic nu putea sa ma deruteze din munca mea de a desena si asta probabil era diferit.
Rep: Ce ne poti spune despre munca ta?
A. Nechita: Multa lume este familiarizata deja cu lucrarile si stilul meu de a lucra din ultimii ani. Cred insa ca cele mai reprezentative lucrari sunt cele pe care le-am facut in ultimele 8 luni, si care n-au fost inca expuse in nici o galerie de arta. Lucrarile acestea sunt tot abstracte si nu sunt picturi realiste, dar sunt foarte figurative. Oricum nu prea imi place sa le compar cu ceva anume. Bineinteles ca exista influente in picturile mele, indiferent ca vreau sau nu acest lucru. Nu traiesc singura intr-o cutie, in subconstient sunt tot timpul afectata de circumstante, de alti artisti, de stiri sau experientele mele personale.
Rep: Ce anume te tine motivata sa continui atunci cand pictezi?
A. Nechita: Este foarte greu sa explic prin cuvinte ce anume ma tine motivata. Cred ca modul cel mai bun de a explica este printr-o comparatie cu cei care au o pasiune sau o placere pentru ceva, de exemplu unora le place sa scrie, sa deseneze, sa joace fotbal sau sa faca fotografie. Este acel foc pe care il ai inlauntrul tau si care te tine si iti mentine interesul. De asemena faptul ca niciodata nu exista o perioada stagnanta in care sa nu experimentez ceva nou, tot timpul sunt intr-o continua schimbare si fluctuatie. Ca si artist tanar un lucru extraordinar pentru mine este si faptul ca munca mea a trecut in ultimii 10 ani de cand pictez, printr-o perioada de schimbare continua. Am pictat foarte, foarte activ si nici in continuare nu am de gand sa ma opresc. Pur si simplu idea ca iubesc ceea ce fac, ma face sa merg inainte, si asta nu cred ca mai are nevoie de nici o justificare.
Rep: Stim ca pictezi in fiecare zi, ceea ce nu stim este ce faci in timpul tau liber?
A. Nechita: Care timp liber?!…(zambeste). Am un fratior cu care petrec foarte mult timp si care ma tine foarte ocupata. Normal ca la 22 de ani am si eu viata mea sociala, prietenii mei si mai sunt si la facultate. Scoala imi reduce foarte mult timpul meu liber, sunt in ultimul an la arte si dupa ce termin o sa merg la master, deci sunt foarte ocupata, dar nu ma plang.
Rep: Cum a fost anul 2007 pentru tine?
A. Nechita: A fost un an foarte agitat la nivel creativ, pentru ca am trecut printr-o perioada destul de diferita, in ceea ce priveste lucrarile create. Interesul meu artistic s-a extins de semenea foarte mult in a lucra cu sculpturi si monumente. Cu siguranta ca nu a fost un an pierdut. De asemenea faptul ca sunt in ultimul an si ca se apropie absolvirea ma bucura foarte mult. Iubesc scoala si mi-a placut foarte mult, dar ajungi la un punct unde te mai si saturi. Abia astept sa termin, cu toate ca stiu ca o iau de la capat la anul. La master insa va fi diferit, un alt program in care o sa ma focalizez zilnic doar pe pictura, nu o sa mai am clase care vor fi obligatorii. O sa fie frumos pentru ca voi putea sa lucrez cu artisti pe care ii admir si i-am admirat, si care ma vor ajuta sa cresc nu doar sub aspect tehnic dar si de concept si idei.
Rep: Ce planuri ai pentru viitor?
A. Nechita: Scoala este prima prioritate, doresc sa termin masterul si apoi vreau sa pictez toata ziua. Poate pare plictisitor dar asta ma intereseaza. Munca mea intotdeauna am facut-o cu intentia sa inspir in oameni idei pozitive si sa pot sa stimulez in privitor un fel de sentiment de suparare, bucurie, nu stiu…ce o fi el. As vrea ca cineva care intra intr-o galerie sau muzeu, si imi vede lucrarile, sa constientizeze ca simte diferit inainte si dupa ce s-a uitat la lucrarile mele. Acesta este lucrul cel mai important in arta, sa pot sa creez dialogul acesta intre lucrarea mea si cel care o priveste. Exista o ierarhie foarte urata creata in aceasta industrie a artei. Nu doar oamenii destepti, educati, sau familiarizati cu galeriile de arta pot aprecia o lucrare. Orice om, chiar si cel de pe strada, poate sa inteleaga si sa comunice cu o lucrare, la fel de bine ca si unul care este experimentat si educat.
Rep: Cum se vede Alexandra Nechita peste 10 ani?
A. Nechita: Imbatranita in nici un caz (rade...). Nu am idee cum voi fi, imi traiesc doar clipa… Bineinteles ca am si planuri, visele mele sunt in continuare sa imi imbunatatesc nu doar aptitudinile mele ca si artist dar sa si pot atrage lumea inspre arta.
Rep: Care sunt personalitatile la care ai reusit sa ajungi?
A. Nechita: Sunt multi pe care i-am cunoscut si care colectioneaza, unii sunt doar admiratori, care i-am cunoscut prin cercuri sociale: Celine Dion, Charlize Theron... nu-mi vin acum in minte toti, dar oricum lista este lunga.
Rep: In Statele Unite ai reusit, arta ta este cunoscuta si apreciata de foarte multi, in Romania insa cum esti privita?
A. Nechita: In Romania n-am avut timp sa ma implic atat de mult cat as fi dorit si asta datorita facultatii. Este greu sa plec in mijlocul anului pentru o saptamana sau doua la o expozitie, in timp ce am clase si alte obligatii. Eu am toate rudele in Romania si cand merg nu pot sa merg doar pentru o saptamana sa-mi fac eu treburile. Trebuie sa petrec cel putin o saptamana la Vaslui, una la Onesti, alta la Bucuresti, si cu toate ca imi doresc foarte mult sa merg in fiecare an, nu prea am reusit.
Rep: Care este urmatorul proiect mai important?
A. Nechita: Momentan lucrez la o serie de sculpturi pe care incerc sa le termin si care urmeaza sa fie expuse in diferite locuri pe glob. Sunt monumente care reprezinta pacea, cand spun monumente ma refer la niste lucrari de bronz care au o inaltine de peste 10 metri. Acesta este un proiect foarte mare la care lucrez in momentul de fata. In luna mai, anul viitor, am fost invitata la un muzeu in Franta sa am o retrospectiva a lucrarilor mele.
Rep: Ce anume te inspira in creearea acelor monumente pentru pace?
A. Nechita: In primul rand situatia mondiala de fata, apoi faptul ca am venit dintr-o tara fosta comunista si parintii mei au facut atatea sacrificii, ca sa vina intr-o tara care promoveaza pacea si libertatea, sau cel putin asta speram ca face. Este un proiect care sa atraga atentia si care nu este neaparat inspirat din opiniile mele politice, pe care le am dar pe care le folosesc intr-un mod diplomatic. Eu incerc sa constientizez lumea ca sunt si alte alternative in a promova pacea si ca uneori este nevoie sa-ti inghiti mandria personala.
Interviu realizat de: Dan Tomei
Adaptare: Marian Petruta
|
