Lucian Oprea
E un vis care poate nu-ti imaginezi ca se va inplini atunci cand esti copil. E insa o realizare enorma cand constientizezi faptul ca opt ani de zile te-ai tarat prin necunoastere si teama de neimplinire.
A deveni cetatean al Statelor Unite ale Americii nu este un lucru usor care se poate realiza de pe o zi pe alta. Un proces lung, uneori dezamagitor, iti da totusi o speranta ca tot ceea ce ai facut pana in acel moment este pecetea unui viitor mai bun decat cel pe care l-ai fi avut in tara natala.
Cei opt ani de hartoage, deceptii si inutile promisiuni s-au spulberat in ziua in care in fata a mii de oameni si alti 600 de imigranti “corecti” ai acestei tari am depus juramantul de cetatean. Un sentiment de emotie si o lacrima ce se prelinge pe obrazul imbujorat de fericire te copleseste si te face sa rememorezi viata de pana atunci.
Intr-o lume inumana, plina de razboaie si ura, cetatenia americana este una dintre cele mai pretuite comori, mai ales cand realizezi ca, in mai putin de o luna de zile, te vei indrepta spre urnele de votare pentru a-ti alege noul presedinte. De mana cu mine vor merge si Sir Anthony Hopkins (Tara Galilor), Jim Carrey (Canada), Salma Hayek (Mexic), Melania Trump (Slovenia), jucatorul de baseball David Ortiz (Republica Dominicana), Pierce Brosnan (Irlanda), Alanis Morissette (Canada), Dave Matthews (Africa de Sud) si multe alte celebritati care au ales aceasta onoare de a deveni parte din aceasta lume. Pentru moment, eu, cetateanul american, am devenit o celebritate acolo in universul meu, unde in fata lumii am cucerit America.
|
