interviu, in exclusivitate, cu Amanda Sthers
Amanda Sthers, nascuta la data de 18 aprilie 1978, la Paris, este romanciera, scenarista, autoare de piese de teatru, de sketch-uri (pentru Arthur, Caméra Café) si de versuri de cantece. Pana in prezent, ea a publicat patru romane: Ma place sur la photo (Editura Grasset, 2004), Chicken Street (Editura Grasset, 2005), Madeleine (Editura Stock, 2007) si Keith me (Editura Stock, 2008). Piesele sale de teatru (Le Vieux Juif blonde, 2006 si Thalasso, 2007) au cunoscut un mare succes la public. In calitate de autoare de literatura pentru copii, Amanda Sthers a publicat, pana in prezent, Le chat bleu, l’alouette et le canard timide (2006), seria Gums (2007) si Les P’tits Légumes (Editura Du Toucan, 2008). In viata mondena, Amanda Sthers este cunoscuta ca fiind fosta sotie a cantaretului francez Patrick Bruel. A colaborat cu acesta, in calitate de autoare a mai multor texte de cantece, pentru albumul cel mai recent al acestuia (Des souvenirs devant, 2006). In luna septembrie a acestui an, Amanda Sthers a inceput lucrul, in calitate de realizatoare, la filmul Je vais te manquer, care ii are ca protagonisti pe Pierre Arditi, Ginette Reno, Jean-Pierre Marielle, Patrick Bruel si Virginie Ledoyen.
Rep: La implinirea varstei de 30 de ani, este momentul propice pentru un mini-bilant. Exista lucruri pe care ati fi vrut sa le faceti, dar inca nu ati avut ocazia sa le realizati? Exista lucruri pe care nu sperati sa le realizati atat de devreme, dar pe care le-ati facut deja?
A.S.: Cea mai mare mandrie este aceea de a fi mama… Desi, in teorie, oricine poate deveni parinte! Sa spunem ca dragostea de mama este sentimentul care imi aduce cea mai mare satisfactie.
Rep: In romanul autobiografic Ma place sur la photo, spuneati: «Margot era deja cea care sper si eu sa fiu la 30 de ani, cu produse de demachiere in geanta, unghii impecabile si parul intotdeauna frumos coafat.» Ati reusit sa deveniti femeia la care faceati referinta atunci? In prezent, sunteti acest tip de femeie?
A.S.: Nu. Sunt inca fata care se impiedica fara incetare cand poarta pantofi cu tocuri inalte, care nu are timp suficient pentru ea insasi, pentru a merge la salon, pentru o manichiura… Nu sunt o…doamna.
Rep: Revenind la primul d-voastra roman, romanul autobiografic Ma place sur la photo… Au trecut deja cativa ani de la aparitia acestei carti; daca romanul ar fi publicat astazi, exista lucruri pe care le-ati scrie/spune in mod diferit?
A.S.: Nu este vorba despre o autobiografie. Este o viata re-inventata; realitatea este remodelata prin naratiune si devine astfel fictiune. Importanta este sinceritatea momentului. Daca as schimba ceva, ar fi punerea in pagina a editorului care a separat cartea in paragrafe scurte, desi efectul ar fi fost mult mai pregnant in cazul in care textul ar fi fost prezentat cititorilor ca o unitate.
Rep: In prezent, care este parerea d-voastra in ceea ce priveste casatoria [casatoria dintre romanciera Amanda Sthers si cantaretul francez Patrick Bruel s-a terminat, prin divort, in urma cu cateva luni]?
A.S.: In prezent, privesc institutia casatoriei ca pe o promisiune draguta, pe care o respect. Este insa necesar ca ambii soti sa aiba aceleasi idealuri, aceleasi valori si aceleasi aspiratii.
Rep: In trecut, spuneati ca va doriti multi copii. Este acest lucru inca valabil?
A.S.: Da, fara nici un fel de ezitare.
Rep: Va recunoasteti inca in fetele/femeile din romanul Ma place sur la photo?
A.S.: Fara indoiala, cu unele retusuri.
Rep: Care dintre personajele pe care le-ati creat va seamana cel mai mult?
A.S.: Madeleine, fara ezitare.
Rep: Care sunt influentele d-voastra literare?
A.S.: [James] Joyce (1882-1941), [Boris] Vian (1920-1959), Carson McCullers (1917-1967).
Rep: Dupa o carte despre prima tinerete a Amandei Sthers (abordare mai degraba filosofica a vietii si realitatii) si un roman (Chicken Street) care prezinta o realitate tragica, v-ati indreptat catre genul romantic (Madeleine). De ce? Credeti ca veti publica si alte romane de acest gen?
A.S.: Eu nu gandesc in acesti termeni… Nu vad decat povestea care asteapta sa fie adusa la viata, necesitatea momentului. Keith me, care iese astazi (20 august 2008) pe piata, in Franta, este un roman total diferit de cele precedente, dar totul pleaca de la dorinta mea de a povesti, de a transmite anumite sentimente cititorilor. [In proaspatul roman Keith me, experientele dureroase, dar evocatoare de viata ale autoarei (sub numele de Andrea Stein), care a divortat de curand de tatal celor doi fii ai sai, se imbina cu experientele chitaristul formatiei Stones, Keith Richards.]
Rep: Cautand pe Internet informatii despre noul d-voastra roman, Keith me, am fost intrigata de urmatoarea fraza: «(…) aceasta copila eterna pe care nimeni nu o ia in serios, nici in tragic, si care are nevoie sa cunoasca, in viata reala, cateva necazuri autentice, inainte de a fi recunoscuta ca artista». Este vorba despre un alt roman autobiografic? Credeti ca aveti nevoie de mai multa profunzime in viata d-voastra? Daca raspunsul este afirmativ, pe ce plan si ce anume veti face pentru a remedia situatia?
A.S.: Aceasta fraza nu imi apartine, este numai un comentariu pe Internet (n.r. este vorba despre un fragment din prezentarea cartii de catre Editura Stock). Cred ca profunzimea autentica este in reintoarcerea perpetua la puritatea copilariei si, in ciuda tuturor dificultatilor, incercarea de a-ti pastra visele intacte si de a-ti vedea sperantele implinite.
Rep: Ati afirmat candva ca «Imediat ce a terminat de redactat o carte, scriitorul crede ca tocmai a scris CARTEA vietii sale. Insa realizeaza, mai tarziu, ca lucrurile stau altfel». Cum ati descrie CARTEA vietii d-voastra?
A.S.: Numai daca as stii… Fara indoiala, ca pe o carte care mi-ar aduce linistea, ar pune capat zbuciumului…
Rep: Care dintre operele d-voastra a avut cel mai mare succes la public?
A.S.: Le vieux juif blond [monolog pus in scena la Teatrul des Mathurins, la Paris].
Rep: Puteti sa ne impartasiti gandurile d-voastra legate de Holocaust? Ce impact a avut Holocaust-ul asupra familiei d-voastra [tatal romancierei este de origine evreiasca], asupra vietii d-voastra?
A.S.: Vreau ca Oscar si Leon [cei doi copii ai cuplului Amanda Sthers-Patrick Bruel] sa fie constienti de nivelul de monstruozitate pe care este capabil sa-l atinga spiritul uman. Vreau sa cunoasca adevarul legat de acea perioada si sa inteleaga toata suferinta cauzata de anumite fiinte umane altor fiinte umane… Ceea ce ma sperie este realitatea actuala, cand, in Anglia, este suprimata shoah [Holocaust] din programele [școlare] pentru a nu rani sentimentele unui anumit segment de populatie, care refuza sa accepte aceasta perioada istorica. Este o adevarata drama! Ar trebui atunci, de asemenea, sa nu mai facem referinta la perioada sclavagismului?
Rep: Puteti sa ne vorbiti despre filmul d-voastra, Je vais te manquer?
A.S.: Vom incepe sa filmam pe 15 septembrie 2008, iar, in cazul in care totul decurge conform planului, filmul va putea fi vizionat in salile de cinematograf incepand din primavara anului viitor.
Rep: Va implicati sau v-ati implicat in trecut in opere de caritate. Care anume si care sunt motivele pentru care ati ales aceste cauze si nu altele?
A.S.: Intr-adevar, sustin cauza organizatiei elvetiene Children Action. De ce? In speranta de a vedea fericirea distribuita intr-un mod cat mai echitabil cu putinta. Avem cu totii nevoie de un strop de bucurie!
Rep: Ati parasi Franta (din motive profesionale sau personale) pentru a va instala intr-o alta tara? Ce tara ati alege si din ce motive?
A.S.: Fara indoiala Italia, datorita frumusetii limbii, traiului boem si pastelor delicioase.
Rep: Va este teama ca publicul va va trada intr-o zi, ca va va uita la un moment dat?
A.S.: Conceptul de public este unul abstract pentru un scriitor.
& nbsp;
Pentru cititorii interesati, a se vedea link-ul de mai jos pentru fragmente din romanul cel mai recent al Amandei Sthers, Keith me, in lectura unor personalitati culturale franceze. http://www.keithyou.com
A consemnat
Iulia Pescarus-Popa
|
