 Filmul regizorului roman Cristian Mungiu “4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, care a obtinut anul trecut premiul Palme d’Or la Cannes, a reprezentat o senzatie in circuitul festivalurilor internationale si a provocat un scandal in luna ianuarie cand Academia americana de film nu l-a nominalizat la premiul Oscar pentru cel mai bun film strain, asa ca spectatorii americani vor fi fara indoiala tentati sa vada aceasta productie despre care s-a vorbit atat de mult.
Insa acestia ar trebui sa fie constienti de ceea ce ii asteapta: “4 luni”, scris si regizat de Mungiu, nu seamana cu nimic din ceea ce au mai vazut in cinematografe pana acum, precizeaza publicatia americana. Dura, fara menajamente, neasteptat de poetica, aceasta drama cutremuratoare va ridica cu certitudine stacheta in privinta a ceea ce constituie cinematografia si arta in sine.
Descriere naturalista sfasietoare a modului in care tirania se infiltreaza si deformeaza vietile persoanelor pe care le atinge, “4 luni” nu poate fi descris ca distractiv de privit si contrasteaza puternic cu escapismul care domina chiar si selectiile independente din cinematografele americane. (In comparatie, “The Lives of Others”, o alta magnifica explorare a trecutului comunist al unei tari, pare la fel de dulceag si de inofensiv ca un serial melodramatic). Insa pentru spectatorii carora le pasa cu adevarat de viitorul cinematografiei, de posibilitatile sale ca mediu pentru povestiri si profunda legatura emotionala, “4 luni” ofera un prilej de bucurie, noteaza Washington Post, care ii sfatuieste inca de la inceput pe cinefili sa se pregateasca pentru acest film.
|
